Harriet Beecher Stowe s-a născut pe 14 iunie 1811 în Connecticut și a fost fiica pastorului Lyman Beecher și a Roxanei Beecher. Pe când avea doar 5 ani, în 1816, mama ei a murit, lăsând în urmă 12 copii care s-au crescut unul pe celălalt. În 1824, familia s-a mutat la Hartford, unde Harriet a învățat și apoi a predat la școala condusă de o soră mai mare, Catharine Esther Beecher. După încă opt ani, în 1832, tânăra s-a stabilit în Cincinnati, unde a auzit tot felul de poveşti despre fuga sclavilor din statul Kentucky peste râul Ohio.
Primele ei scrieri au apărut în 1833 în Western Monthly Magazine şi, în același an, a călătorit în Kentucky, unde a cunoscut îndeaproape sclavia negrilor, deşi aici forma acesteia era mai blândă decât în sudul Americii.
Pe 6 ianuarie 1836, Harriet s-a căsătorit cu profesorul Calvin Ellis Stowe, iar în septembrie a adus pe lume primii săi copii, două fete gemene. Au urmat apoi șase, care s-au născut la intervale de 1 – 2 ani. În acei ani au avut loc tulburările civile anti-aboliționiste din Cincinnati, iar în 1837 a fost asasinat publicistul aboliționist Elijah Lovejoy, un apropiat al familiei scriitoarei.
În 1850, întreaga familie s-a mutat în orașul Brunswick, în Maine, soțul ei fiind numit profesor la Colegiul Bowdoin, iar pe 8 iulie a venit pe lume Charles, al optulea copil al soților Stowe, care, în 1890, a publicat o biografie a celebrei sale mame. Doi ani mai târziu, soții Stowe s-au stabilit în Massachusetts, Calvin fiind numit profesor la Seminarul Teologic. În această perioadă a fost publicat în volum romanul “Coliba unchiului Tom”, care în prima zi a apariției a ajuns la vânzări de aproape 3.000 de exemplare. Până la sfârşitul anului 1852, cartea a reușit să obțină un record de 300 de mii de exemplare distribuite numai în Statele Unite.
Prima versiune în limba română a romanului, în traducerea lui Theodor Codrescu, a văzut lumina tiparului în 1853 la Iași și s-a numit “Coliba lui Moșu Toma sau Viața negrilor din sudul Statelor Unite din America”. Când a apărut cartea, nu se punea în nici un caz problema valorii beletristice, ci doar a celei politice, ceea ce era de altfel subliniat în celebra prefață a lui Mihail Kogălniceanu, pentru a sprijini campania autohtonă pentru desrobirea țiganilor, începută în 1848. Într-una dintre scrierile lui, tipărită tot în anul 1853, D. Ghica (sub pseudonmul G. Chaviot) mărturisește: „Am avut lacrimi de recunoștință pentru cartea care a știut să exprime cu atâta talent ceea ce simțeam în inima mea din copilărie”.
În acelaşi an, Harriet Beecher Stowe a făcut prima sa călătorie în Europa, fiind primită cu mult entuziasm în Anglia victoriană. Acuzată de adversari că deformează realitatea, scriitoarea a publicat mai târziu cartea “Cheia Colibei unchiului Tom”.
Au urmat apoi mai multe romane cu care a înregistrat succes după succes. Harriet a fost invitată să țină conferințe, a făcut încă două călătorii în Europa, a întâlnit-o pe Regina Victoria şi i-a luat un interviu preşedintelui american în funcţie Abraham Lincoln. În 1864, soțul ei, Calvin, s-a retras din învățământ și familia s-a mutat la Hartford, Connecticut. Cinci ani mai târziu, scriitoarea a întâlnit-o pe văduva poetului Byron, publicând apoi un articol senzațional despre viața intimă a acestuia în revista “The Atlantic Monthly”. În 1870, volumul “În apărarea lui Lady Byron”, care oferea detalii despre imoralitatea poetului englez, a stârnit indignarea publicului britanic și critica celui american.
Pe 6 august 1886, soțul ei a încetat din viață în casa lor din Connecticut, apoi starea de sănătate a scriitoarei a început să se deterioreze rapid de la an la an. Harriet a murit pe 1 iulie 1896, la vârsta de 85 de ani, la Hartford. “Coliba unchiului Tom”, cea mai cunoscută carte a ei, este considerat romanul anti-sclavie cu cel mai profund efect asupra publicului american.
Galerie foto:
