Florica Sass sau Sass Flóra, cum mai este cunoscută, s-a născut la Aiud, în Transilvania, și a rămas orfană la doar 7 ani, după ce părinții ei au fost omorâți în timpul Revoluției din 1848. Se pare că fata a asistat la scena uciderii tatălui, un ofițer ce provenea din familia maghiară Székely, care avea moșii în Transilvania. Micuța a fost crescută câteva luni de fosta ei guvernantă, dar, pentru că aceasta s-a măritat, în scurt timp a rămas a nimănui și a ajuns, nu se știe exact cum, să trăiască într-un harem din Imperiul Otoman. În 1859, stăpânul ei a hotărât să o vândă în piața de robi de la Vidin. Avea 18 ani și era deja o tânără frumoasă și bine educată. Știa româna și maghiara, pe care le învățase în copilărie, dar vorbea și germana, turca, engleza și araba.
Stăpânul haremului în care a crescut a dus-o în târgul de sclavi din Vidinul otoman și a deschis o licitație pentru frumoasa fată. Pașa din oraș a cumpărat-o și, probabil, Florica Sass și-ar fi petrecut întreaga viață în haremul acestuia dacă întâmplarea n-ar fi făcut ca în târg să se afle și Samuel White Baker, un aventurier englez de 37 de ani care a plăcut-o foarte mult pe tânără. A licitat și el pentru a o cumpăra, dar fără succes, așa că în noaptea care a urmat a mituit ienicerii ce păzeau palatul pașei din Vidin, a furat-o pe Florica și apoi a fugit cu ea la București.
Samuel Baker era angajat în acel moment ca inginer la compania engleză „Danube and Black Sea Railway” care tocmai începuse construcția căii ferate Cernavodă – Constanța în Dobrogea. Baker a ajuns cu domnișoara de 18 ani la Constanța și i-a cerut consulului britanic să îi emită fetei – care nu avea nici măcar acte – un pașaport pe numele Florence Barbara Maria Finnian. În scurt timp, cei doi s-au îmbarcat pe un vas spre Marea Britanie. Erau deja iubiți și nu s-au mai despărțit niciodată.
În 1861, Florica Sass, devenită Florence Finnian, a participat la expediția iubitului său în Africa, în căutatea izvoarelor Nilului, și împreună au descoperit Lacul Albert. Expediția lui Sam Baker în Africa a avut răsunet în societatea londoneză, bărbatul a fost înnobilat și, patru ani mai târziu, în 1865, cei doi au decis să-și oficializeze relația.
Florence a devenit Lady preluând numele și rangul soțului, Sir Samuel Baker, dar societatea britanică ultraconservatoare nu a privit cu ochi buni acest mariaj între fata crescută într-un harem turcesc și un nobil al Coroanei. Se pare că însăși regina Victoria s-a pronunțat împotriva relației, iar cuplul Baker a trebuit să părăsească pentru momentAnglia.
În 1869, exploratorul a organizat o nouă expediție spre regiunile ecuatoriale ale Nilului, iar Florence l-a însoțit și de aceasta dată. La Cairo, Sir Samuel White Baker a primit de la egipteni gradul de pașă și de maior-general în armata otomană și pe cel de guvernator al teritoriului ecuatorial, adică al teritoriului de astăzi al Sudanului de Sud și Ugandei.
De-abia în 1873 Samuel și Florence Baker s-au întors în Anglia și și-au cumpărat un conac în Devon, care a devenit reședința lor definitivă. Sir Samuel Baker a murit în 1893, iar Lady Florence Baker i-a supraviețuit mai bine de 20 de ani, decedând pe 11 martie 1916, la vârsta de 74 de ani. Viața ei a fost o poveste despre dragoste, curaj și aventură, iar Lady Florence Baker este astazi recunoscută ca un pionier al explorărilor geografice în Africa.
