Relația dintre actrița Marion Davies și magnatul William Randolph Hearst a depășit limitele unei simple legături romantice, devenind un parteneriat profesional complex. Hearst, unul dintre cei mai influenți oameni ai presei americane, i-a susținut intensiv cariera cinematografică, finanțându-i filmele și promovând-o prin propriile publicații, în timp ce Davies, care nu era deloc lipsită de talent, i-a fost parteneră devotată timp de zeci de ani. Deși legătura lor a fost privită prin prisma diferenței de statut și a puterii lui Hearst, cei doi au fost profund atașați unul de celălalt.
Marion s-a născut pe 3 ianuarie 1897 în Brooklyn și a fost educată la mănăstirea Sacred Heart. Ulterior a urmat o instituție catolică de lângă Tours, în Franța, dar nu a fost deloc interesată de studiile academice, fiind foarte nefericită din cauza faptului că era în permanență supravegheată de călugărițe.
În adolescență a părăsit școala pentru a urma o carieră artistică, și-a făcut debutul pe Broadway jucând într-un spectacol la Globe Theatre, iar în 1916, a fost distribută în rolul principal din seria de spectacole Ziegfeld Follies. Pentru că era ușor bâlbâită, a fost retrogradată la rolul de dansatoare și, în timp ce dansa la New Amsterdam Theatre din New York, a fost observată de magnatul de presă William Randolph Hearst.
Născut pe 29 aprilie 1863 într-o familie bogată din California, bărbatul era deja celebru datorită afacerilor în mass-media, fiind creditat cu introducerea “jurnalismului galben”, cu accent pe știri senzaționale, exagerate sau chiar mincinoase.
Tânăra își amintea mai târziu: “Fetele din show mi-au spus cine este și mi-au zis: «Ferește-te de el – se uită la tine. E un lup în haine de oaie». Mi-a trimis flori și mici cadouri, cutiuțe de argint, mănuși sau bomboane. Nu eram singura căreia îi trimitea cadouri, dar toate fetele credeau că se uită în mod special la mine, iar cele mai mari îmi spuneau: „Ferește-te!”
Hearst a pretins că a mers la spectacolul Ziegfeld Follies în fiecare seară timp de opt săptămâni doar ca să o vadă pe micuța artistă și, fără ca ea să știe, a aranjat cu Campbell’s Studio să o invite la o ședință foto în costume extravagante. În timp ce era fotografiată, Marion și-a dat seama că bărbatul era prezent în întunericul studioului, a fugit în vestiar îngrozită și a încuiat ușa, dar Hearst a plecat brusc. După luni de zile, s-au văzut din nou în Palm Beach, dar de această dată era de față și soția magnatului, fosta actriță Millicent Hearst.
În 1916, miss Davies a apărut în primul ei lungmetraj, „Runaway Romany”, iar doi ani mai târziu, când Hearst a format Cosmopolitan Pictures, i-a propus să semneze un contract de exclusivitate pentru 500 de dolari pe săptămână cu studioul său. La scurt timp după ce a acceptat, Marion, care avea 21 de ani, și Hearst, care era un bărbat de 58 de ani, au început o relație amoroasă.
Folosindu-și uriașul imperiu media și compania Hearst Metrotone Newsreels, mogulul a decis să o promoveze la scară internațională, astfel că unui reporter de la Los Angeles Examiner i s-a dat sarcina de a scrie zilnic despre ea. Se spune că bărbatul a cheltuit aproximativ 7 milioane de dolari pentru promovarea carierei tinerei amante.
Curând după aceea, Hearst, care era căsătorit cu Millicent Willson, a mutat-o pe Marion împreună cu mama și surorile ei într-o casă elegantă din Manhattan și s-a asigurat că reședința era un palat potrivit pentru o “regină a filmului”. Actrița a primit rolul Ceciliei în pelicula „Trandafirii Roz”, iar aceasta a fost primul sa producție de mare succes. În următorii zece ani, Marion Davies a apărut în 29 de filme, o medie de aproape trei producții pe an, unul dintre cele mai cunoscute roluri fiind cel al Mariei Tudor în “When Knighthood Was in Flower”, regizat de Robert G. Vignola.
În 1926, soția lui Hearst, Millicent, s-a mutat la New York, iar bărbatul s-a instalat cu amanta la castelul Hearst din San Simeon, California, o casă cu vedere la Oceanul Pacific, despre care dramaturgul George Bernard Shaw a spus: „Aceasta este ceea ce Dumnezeu ar fi construit dacă ar fi avut bani.”
Când nu erau la reședința de la San Simeon, Hearst și Marion locuiau într-o casă luxoasă din Santa Monica, la moșia din California de Nord sau la Castelul St. Donat din Țara Galilor. În timpul perioadei de glorie a epocii jazzului, cuplul și-a petrecut o mare parte din timp organizând recepții extravagante cu invitați celebri, printre musafiri numărându-se Charlie Chaplin, Douglas Fairbanks, Harpo Marx, Clark Gable, Calvin Coolidge, Winston Churchill, Charles Lindbergh sau Amelia Earheart.
Pe măsură ce anii au trecut, eforturile neobosite ale lui Hearst de a promova cariera actriței au avut însă un efect negativ, pentru că publicitatea excesivă a iritat publicul.
Bărbatul devenise gelos și nu o lăsa să joace dacă partenerii ei erau atrăgători, nu-i permitea să fie îmbrățișată pe scenă și nu accepta să o vadă în comedii alături de prietenii ei, Charlie Chaplin și Mary Pickford, preferând să o urmărească în filme istorice.
Apariția filmelor sonore i-a provocat mari probleme vedetei, din cauza defectului ei de vorbire, dar a jucat, totuși, și în câteva producții de acest tip. Perseverent în ambiția de a o vedea doar în roluri serioase, Hearst a încercat să-l convingă pe șeful de producție al MGM, Irving Thalberg, să o distribuie în mult râvnitul rol principal al dramei istorice „Maria Antoaneta” din 1938, dar acesta i-a oferit rolul ambițioasei lui soții, Norma Shearer. Nervos, Hearst a retras sprijinul ziarelor sale pentru pentru MGM și a mutat-o pe Marion la Warner Brothers.
Primul film al actriței la noua companie a fost „Page Miss Glory”. În acea perioadă, Marion a trecut printr-o tragedie personală care a afectat-o mult, moartea nepoatei ei, Pepi Lederer, la vârsta de 25 de ani. Pepi locuia permanent la San Simeon, dar când Hearst a aflat că fata era bisexuală, a aranjat să fie internată într-o instituție medicală. În iunie 1935, la doar câteva zile după instituționalizare, Pepi s-a sinucis sărind de la un etaj superior al spitalului din Los Angeles. Hearst și-a folosit influența în presă pentru ca moartea lui Pepi să fie ascunsă, iar Marion a aranjat o înmormântare într-o capelă privată.
După o scurtă pauză în perioada doliului, actrița a jucat în „Hearts Divided” și „Cain și Mabel”, apoi în ultimul ei film pentru Warner Brothers, „Ever Since Eve”. În 1937, actrița s-a retras oficial din cinematografie, cu un bilanț de 45 de lungmetraje în care deținuse rolul principal.
În memoriile sale, Marion Davies a povestit că și-a început viața sexuală cu mogulul William Randolph Hearst în adolescență, dar, deși au locuit împreună 30 de ani, cei doi nu s-au căsătorit niciodată, pentru că soția lui Hearst a refuzat să accepte divorțul.
Lita Grey, a doua soție a lui Charlie Chaplin, a mărturisit că Marion i-a spus o dată: “Doamne, aș da tot ce am pentru a mă căsători cu bătrânul ăla prost. Nu pentru bani, el mi-a dat mai mult decât voi avea nevoie vreodată. Știi ce îmi oferă? Îmi dă senzația că valorez ceva pentru el. Are o soție care nu-i va acorda niciodată divorțul. Și el sforăie, și el poate fi meschin, și are fii cam de vârsta mea. Dar e bun și e bun cu mine, iar eu nu l-aș abandona niciodată”.
La sfârșitul anilor ’30, în urma Marii Crize, mogulul a început să aibă probleme financiare După ce a fost nevoit să vândă o parte din domeniul pe care era construit Castelului St Donat din Țara Galilor, Marion și-a vândut bijuteriile, acțiunile și obligațiunile și i-a oferit un cec de 1 milion de dolari din averea ei pentru a-l salva de la faliment.
În epocă au existat speculații că cei doi au avut un copil cândva între 1919 și 1923 și se spunea că acest copil ar fi Patricia Lake, care a fost tot timpul prezentată ca nepoata ei. Pe 3 octombrie 1993, Patricia a murit din cauza unui cancer pulmonar, dar cu câteva ore înainte de a înceta din viață, femeia i-a cerut fiului său să anunțe public că nu este nepoata lui Marion, ci fiica ei biologică, provenită din relația cu Hearst.
Pentru că fetița fusese concepută în afara căsătoriei, se pare că mogulul a trimis-o pe actriță în Europa pentru a o aduce pe lume în secret și a evita un scandal public. Patricia, care a fost și ea actriță, a susținut că s-a născut într-un spital catolic din Paris și a fost dată apoi surorii lui Marion, al cărei copil murise în copilărie, fiind trecută pe numele acesteia. Se pare că a aflat chiar de la mama naturală adevărul pe când avea 11 ani și că Hearst i-a confirmat că-i este tată în ziua nunții ei.
Până în 1937, mogulul acumulase datorii de 126 de milioane de dolari, Marion a devenit alcoolică, dependența ei s-a înrăutățit și cuplul a început să trăiască din ce în ce mai izolat. Cei doi au petrecut cea mai mare parte din perioada celui de-al Doilea Război Mondial pe moșia Wyntoon din California și s-au întors la San Simeon de-abia în 1945. După o lungă perioadă de boală, Hearst a murit pe 14 august 1951, la vârsta de 88 de ani, lăsându-i actriței 170.000 de acțiuni din Hearst Corporation și încă 30.000 de acțiuni pe care le pusese într-un fond fiduciar înființat pentru ea.
Marion a ales să renunțe voluntar la acțiunile corporației, dar a păstrat cele 30.000 de acțiuni inițiale și un rol de consultant în cadrul companiei. A investit apoi în mai multe proprietăți, cumpărând The Desert Inn din Palm Springs și câteva case în New York, inclusiv clădirea Squibb de pe Fifth Avenue.
La trei luni după moartea lui Hearst, Marion Davies s-a căsătorit cu căpitanul Horace Brown, dar mariajul a fost nefericit. Actrița a depus cerere de divorț de două ori, dar procedura nu a fost finalizată, în ciuda faptului că Brown o trata prost: „L-am primit înapoi. Nu știu de ce”, a mărturisit în acea perioadă.
Mai târziu presa a scris despre generozitatea ei, actrița devenind renumită pentru donațiile pentru organizațiile caritabile. În 1952, a oferit 1,9 milioane de dolari pentru înființarea unei clinici pentru copii, apoi a unei fundației de binefacere.
În vara anului 1956, Marion a suferit un accident vascular cerebral minor și nu și-a mai revenit niciodată pe deplin. Trei ani mai târziu, în timpul unui examen stomatologic, i-a fost descoperită o tumoare, ulterior a fost diagnosticată cu cancer, iar în primăvara anului 1961, a suferit o intervenție chirurgicală pentru osteomielită malignă. La douăsprezece zile după operație, Davies a căzut în camera ei de spital și și-a rupt piciorul, iar starea ei s-a agravat și mai mult.
Pe 22 septembrie 1961, actrița, care avea vârsta de 64 de ani, a încetat din viață, fiind înmormântată în cimitirul Hollywood Forever.
Se presupune că celebrul film „Citizen Kane” realizat de Orson Welles în 1941 a fost inspirat de relația dintre Marion Davies și Hearst, deși regizorul a negat mai târziu în mod repetat că pelicula s-ar fi bazat pe această poveste de viață reală.
