Există actori care cunosc succesul aproape peste noapte și alții care își câștigă locul în istoria cinematografiei pas cu pas; Harrison Ford face parte din cea de-a doua categorie. Înainte de a deveni Han Solo sau Indiana Jones, înainte de milioanele de dolari și de statutul de legendă a Hollywoodului, viitorul star își câștiga existența construind mobilier și renovând case. Astăzi, la 84 de ani, rămâne unul dintre puținii actori care au traversat aproape șase decenii de cinema fără să-și piardă credibilitatea și pasiunea pentru meserie.
Născut la 13 iulie 1942, la Chicago, într-o familie cu origini irlandeze, germane și evreiești, Ford nu visa să devină actor. A urmat cursuri de filosofie și literatură engleză la Ripon College, însă studiile nu l-au atras suficient pentru a le finaliza. Mai târziu avea să spună cu umor: „M-am făcut actor fiindcă orice băiat mare trebuie să muncească…”
La mijlocul anilor ’60, s-a mutat la Los Angeles și a semnat un contract cu studiourile Columbia Pictures. Entuziasmul avea să dispară rapid. Primul său rol consta într-o singură replică:
— „Domnul Jones! E chemat domnul Jones!”
După filmare, unul dintre directorii studioului i-a spus fără menajamente: „Nu vei fi niciodată o vedetă.” Ford avea să povestească ulterior episodul cu ironie: „Eu credeam că trebuia să se înțeleagă că joc un băiat de prăvălie.”
După doar un an și jumătate, contractul s-a încheiat, iar actorul a rămas fără perspective.
Cu doi copii de întreținut și puține roluri, Harrison Ford a învățat meseria de tâmplar. Nu era un hobby, ci o necesitate. Construia mobilier, monta uși și renova locuințe pentru vedetele și producătorii de la Hollywood. Printre clienții săi s-au numărat scriitoarea Joan Didion și regizorul Francis Ford Coppola.
Paradoxal, tocmai această meserie avea să-i schimbe destinul. În timp ce lucra la birourile lui George Lucas, acesta l-a rugat să citească replicile împreună cu actorii veniți la probe pentru un nou proiect numit Star Wars. Lucas nu intenționa să-l distribuie, însă, după mai multe audiții, și-a dat seama că Ford era chiar omul pe care îl căuta pentru Han Solo.
Succesul uriaș al filmului „Star Wars” (1977) l-a transformat peste noapte într-o vedetă mondială. Criticii observau însă că publicul nu s-a îndrăgostit imediat de personaj.
„Spectatorii au avut nevoie de timp ca să descopere că le este mai mult decât simpatic”, nota presa vremii.
Han Solo era diferit de eroii clasici: ironic, cinic doar în aparență, vulnerabil fără să-și piardă farmecul. Harrison Ford îi oferea exact amestecul de umor sec și naturalețe care avea să devină marca sa.
Dacă Han Solo l-a făcut celebru, Indiana Jones l-a transformat pe Harrison Ford într-un simbol al cinematografiei. Inițial, rolul fusese gândit pentru Tom Selleck, însă acesta era obligat contractual să continue serialul Magnum, P.I.. Steven Spielberg și George Lucas s-au îndreptat atunci către Ford.
„Aventurierii arcei pierdute” (1981) a devenit unul dintre cele mai iubite filme din toate timpurile, iar pălăria, biciul și jacheta lui de piele au intrat în cultura populară. Ford privea însă personajul cu luciditate: „Îmi organizez gândirea și munca în funcție de un singur obiectiv: să relatez o poveste.”
Mult timp, Harrison Ford a fost considerat mai degrabă un star decât un actor de profunzime.
Schimbarea a venit în 1985, odată cu filmul „Martorul”, regizat de Peter Weir. Interpretarea polițistului John Book i-a adus prima și singura nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor. Criticii au descoperit atunci că dincolo de aventurierul carismatic exista un interpret capabil de subtilitate și emoție autentică.
Au urmat filme precum „The Mosquito Coast”, „Frantic”, „Presumed Innocent”, „Regarding Henry”, „The Fugitive”, „Air Force One” sau „What Lies Beneath”, care au demonstrat că Ford putea susține și personaje dramatice complexe.
Interviurile pe care Harrison Ford le-a acordat de-a lungul timpului surprind prin lipsa oricărei vanități. Vorbea despre actorie aproape în termenii unui tâmplar. „Meseria de actor este o tehnică, prin care îți construiești schelăria, bucată cu bucată.” Nu credea în inspirația misterioasă, ci în disciplină și își amintea că, la începutul carierei, cea mai mare provocare fusese frica: „Am avut o singură emoție, atât de puternică încât le bloca pe toate celelalte: frica. Am învățat să o controlez.”
Spre deosebire de multe vedete ale generației sale, Harrison Ford a evitat constant lumea mondenă. Între filmări se retrăgea pe proprietatea sa din Wyoming, unde continua să repare garduri, să construiască mobilier și să piloteze unul dintre avioanele sale.
Pasiunea pentru aviație este una dintre constantele vieții lui. Deține licență de pilot încă din anii ’90 și zboară atât cu avioane, cât și cu elicoptere, participând în repetate rânduri la misiuni de salvare în zona Parcului Național Yellowstone.
Harrison Ford a fost căsătorit de trei ori. Primul mariaj, cu Mary Marquardt, a durat între 1964 și 1979 și i-a adus doi fii. În 1983, s-a recăsătorit cu scenarista Melissa Mathison, autoarea celebrului scenariu al filmului E.T. the Extra-Terrestrial. Au doi copii și au rămas împreună peste două decenii, până în 2004. Din 2010, este căsătorit cu actrița Calista Flockhart, cunoscută pentru rolul principal din serialul Ally McBeal. Cei doi formează unul dintre cele mai discrete cupluri de la Hollywood.
Deși a devenit unul dintre cei mai bine plătiți actori din istoria cinematografiei, Harrison Ford nu și-a schimbat niciodată modul de a privi profesia.
Refuza să creadă că scenariile trebuie scrise special pentru el: „Când se scrie ceva pentru tine, se ține seama prea mult de punctele tale forte. Asta îți ia orice posibilitate de dezvoltare.”
Poate tocmai această modestie explică longevitatea unei cariere care se întinde pe aproape șase decenii.
La 84 de ani, Harrison Ford continuă să joace cu aceeași naturalețe cu care, odinioară, construia dulapuri și mese pentru a-și întreține familia. Iar dacă Han Solo și Indiana Jones l-au făcut nemuritor pentru public, omul din spatele personajelor pare să fi rămas același: un profesionist riguros, rezervat și convins că succesul se clădește, asemenea unei piese de mobilier bine lucrate, bucată cu bucată.
