HomeOameni care au intrat în istorieFeministe și activisteEleanor Roosevelt, “rățușca cea urâtă” devenită Prima Doamnă

Eleanor Roosevelt, “rățușca cea urâtă” devenită Prima Doamnă

DS TW

Anna Eleanor Roosevelt s-a născut pe 11 octombrie 1884 în Manhattan, New York City, și a fost fiica Annei Rebecca Hall și a lui Elliott Bulloch Roosevelt și nepoată a președintelui Theodore Roosevelt. Fetița a avut doi frați mai mici, Elliott Jr. și Hall, și un frate vitreg, Elliott Roosevelt Mann, care provenea din aventura tatălui ei cu o anume Katy Mann, o servitoare angajată în familie.

Pe 19 mai 1887, Eleanor s-a aflat împreună cu tatăl, mama și mătușa ei, Tissie, pe SS Britannic când nava s-a ciocnit cu White Star Liner SS Celtic, dar familia a reușit să se urce într-o barcă de salvare și să ajungă cu bine la New York. După acest eveniment, s-a temut de mare toată viața.

Mama ei a murit de difterie în decembrie 1892, iar Elliott Jr. a fost afectat de aceeași boală în luna mai a anului următor. Tatăl fetei devenise alcoolic, a fost internat într-un sanatoriu și a încetat din viață doi ani mai târziu, pe 14 august 1894, după ce a sărit de la o fereastră în timpul unui acces de delirium tremens.

După moartea părinților, Eleanor a fost crescută de bunicii materni, în Tivoli, New York. Avea să mărturisească mai târziu că în copilărie era timidă, avidă de afecțiune și se considera “rățușca cea urâtă”.

Adolescenta a fost educată de profesori particulari și, datorită mătușii ei, Anna “Bamie” Roosevelt, la vârsta de 15 ani a fost trimisă să studieze la Academia Allenswood din Anglia. Directoarea școlii, Marie Souvestre, s-a ocupat în mod special de orfana din America, a învățat-o să vorbească fluent limba franceza și i-a dat motive să capete încredere în sine. În 1902, Eleanor s-a întors în Statele Unite și a fost prezentată la un bal al debutantelor la hotelul Waldorf-Astoria, s-a înscris apoi în New York Junior League, a început să ia lecții de dans, să participe în mod regulat la slujbele religioase și să se implice în viața comunității.

În vara anului 1902, l-a întâlnit pe Franklin Delano Roosevelt, vărul de gradul al V-lea al tatălui ei, în timp ce se afla într-o călătorie cu trenul spre New York. Cei doi au început o corespondență secretă și curând o poveste de dragoste pasională. S-au logodit pe 22 noiembrie 1903, dar mama tânărului, Sara Ann Delano, s-a opus relației și i-a făcut să promită că logodna nu va fi anunțată oficial timp de un an. Sara și-a dus fiul într-o croazieră în Caraibe în 1904, sperând că separarea îl va face să o uite pe fată, dar Franklin a rămas pe poziții.

Cuplul s-a căsătorit pe 17 martie 1905, ceremonia fiind consemnată pe prima pagină a ziarului New York Times, și în acea vară cei doi au plecat într-o călătorie de trei luni în Europa.

La întoarcerea în America, tinerii căsătoriți s-au stabilit într-o casă din New York oferită de mama lui Franklin, dar încă de la început Eleanor a avut o relație tensionată cu soacra ei, care încerca să o controleze tot timpul. Casa pe care Sara le-a dat-o era conectată la propria ei reședință prin uși glisante și doamna Delano a condus cu mână forte ambele gospodării în primii zece ani ai mariajului tinerilor, ceea ce o va face pe Eleonor să spună mai târziu: “copiii lui Franklin erau mai mult copiii soacrei mele decât ai mei”. Cuplul a avut șase copii: Anna Eleanor, James, Franklin, care a murit la doar opt luni, Elliott, un alt băiat numit tot Franklin și John Aspinwall.

În septembrie 1918, în timp ce Eleanor despacheta una din valizele lui Franklin, a descoperit câteva scrisori de dragoste pe care acesta le primise de la secretara sa, Lucy Mercer, și a aflat astfel că politicianul se gândea să o părăsească. În urma presiunilor consilierului Louis Howe și ale mamei lui, care l-a amenințat că îl va dezmoșteni dacă va divorța, cei doi au rămas căsătoriți, dar mariajul lor a devenit mai mult un parteneriat politic. Dezamăgită de soțul ei, Eleanor s-a implicat activ în viața publică și s-a concentrat din ce în ce mai mult pe munca socială.

În august 1921, pe când cuplul era în vacanță la Campobello Island, în Canada, Franklin a fost diagnosticat cu poliomielită, Eleanor l-a îngrijit cu mult devotament și probabil l-a salvat de la moarte, dar picioarele i-au rămas permanent paralizate. Tot ea a fost cea care l-a convins să rămână pe scena publică, în ciuda insistențelor medicilor și ale familiei de a se retrage din politică, iar medicul curant al lui Franklin, Dr. William Keen, i-a lăudat devotamentul: “Ai fost o soție rară și ți-ai suportat povara grea cu mare curaj”.

Pe măsură ce rolul public al lui Eleanor a crescut, s-a rupt din ce în ce mai mult de controlul Sarei Delano. După Marea Criză din 1929 a călătorit mult, promovând politica New Deal și dovedind mult curaj și determinare în schimbarea mentalităților societății americane conservatoare. În 1939, a organizat un concert în aer liber la Lincoln Memorial pentru cântăreața de culoare Marian Anderson, căreia îi fusese refuzat dreptul de a susține un recital de către Constitution Hall, devenind o susținătoare ferventă a drepturilor femeilor.

În perioada de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Eleanor Roosevelt a participat la redactarea Declarației Universale ale Drepturilor Omului a Națiunilor Unite ce avea să fie adoptată în 1948, referindu-se la document ca fiind “Scrisoarea Magna a Umanității”, și a continuat să participe activ la viața politică.

A fost o Primă Doamnă fără precedent, a ținut 348 de conferințe de presă pe durata președinției de 13 ani a soțului ei, a interzis prezența reporterilor bărbați la conferințele ei, forțând efectiv ziarele să aibă reporteri femei în redacții pentru a putea relata de la evenimentele pe care le organiza și a avut un program regulat de apariții la radio începând cu iulie 1934, realizând o serie de emisiuni despre educația copiilor sau emisiuni destinate publicului feminin, care s-au dovedit a fi extrem de populare.

În octombrie 1942, Eleanor a făcut un turneu în Anglia pentru a susține trupele americane, în august 1943 a vizitat trupele din Pacificul de Sud, a pledat ca femeile și afro-americanii să aibă un rol mai important în efortul de război și a cerut ca femeilor să li se ofere locuri de muncă în fabrici, îndemnându-le să învețe meserii: “dacă aș fi tânără, aș merge într-o fabrică, orice fabrică, unde aș putea învăța o meserie și apoi aș putea să fiu utilă.”

Președintele american Franklin Roosevelt a murit pe 12 aprilie 1945, în urma unei hemoragii cerebrale, iar Eleanor a aflat mai târziu că vechea lui amantă, Lucy Mercer, se afla cu el în acele momente.

De-a lungul anilor ‘50, fosta Primă Doamnă s-a angajat în nenumărate programe naționale pentru emanciparea femeilor, a continuat să publice articole militante, a apărut la emisiuni de televiziune și radio și și-a continuat misiunea de promovare a drepturilor omului.

În aprilie 1960, a fost diagnosticată cu anemie aplastică la scurt timp după ce a fost lovită de o mașină în New York. Eleanor Roosevelt a murit din cauza insuficienței cardiace pe 7 noiembrie 1962, la vârsta de 78 de ani, și a fost înmormântată cu onoruri militare trei zile mai târziu, într-o ceremonie la care au participat cei mai importanți oameni politici ai lumii.

DS TW
Latest comment

leave a comment