În ziua de 16 august 1977, o veste avea să cutremure America: Elvis Presley a murit la doar 42 de ani. „Regele rock’n’roll-ului”, omul care schimbase pentru totdeauna muzica americană și devenise unul dintre cele mai cunoscute chipuri ale secolului XX, a fost găsit inconștient în baia reședinței sale. Transportat de urgență la spital, nu a mai putut fi salvat.
În acea vară, Elvis avusese probleme serioase de sănătate, luase în greutate și devenise dependent de medicamente. Totuși, continua să cânte, să călătorească și să-și pregătească cu atenție următoarele spectacole.
Pe 26 iunie 1977, a urcat pe scena Market Square Arena din Indianapolis. Aproape 18.000 de oameni veniseră să-l vadă. Concertul avea să fie ultimul din cariera sa, deși nimeni nu putea bănui acest lucru. A cântat „C. C. Rider”, „Jailhouse Rock”, „Hound Dog”, „Hurt”, „Bridge Over Troubled Water” și, la final, „Can’t Help Falling in Love”.
Cronicile publicate a doua zi au fost însă împărțite. Rita Rose, de la Indianapolis Star, observa că, în ciuda kilogramelor în plus, Elvis reușise să ofere „o performanță în adevăratul stil Presley”. Pentru public, spectacolul fusese electrizant.
Zach Dunkin, de la Indianapolis News, a fost mult mai sever. A descris spectacolul drept unul învechit și a pus sub semnul întrebării motivul pentru care Presley continua să urce pe scenă. Ceea ce presa nu știa era ceea ce se întâmpla în spatele scenei. Gordon Stoker, membru al formației The Jordanaires și unul dintre muzicienii care lucraseră cu Elvis, avea să-și amintească mai târziu că fusese șocat când l-a văzut: „Mâinile îi tremurau, nu mai era el însuși”.
La sfârșitul lui iunie 1977, gazetele consemnau că urma să-și continue turneul, chiar pe 17 august fiind programat un concert la Portland, Maine.
În seara de 15 august, Elvis s-a întors acasă după o vizită la dentist. Potrivit cronologiei publicate de presă, în primele ore ale acelei zile se ocupase de ultimele detalii legate de turneul care urma să înceapă, apoi și-a petrecut noaptea alături de cei apropiați. În jurul orei 7 dimineața, s-a retras în apartamentul său.
Câteva ore mai târziu, Ginger Alden, logodnica lui, l-a găsit inconștient în baie. A fost chemată ambulanța, iar Elvis a fost transportat la Baptist Memorial Hospital. Medicii au încercat să-l resusciteze, dar fără rezultat. La ora 15.30, a fost declarat decesul.
Vestea s-a răspândit cu o viteză uluitoare. În câteva ore, radiourile și televiziunile americane și-au întrerupt programele obișnuite pentru a anunța moartea cântărețului.
Dispariția a fost însoțită de controverse încă de la început. Raportul medicului legist Jerry Francisco a indicat o boală cardiovasculară hipertensivă asociată cu ateroscleroza inimii. În același timp, analizele toxicologice au arătat că în corpul lui se aflau numeroase subsanțe medicamentoase. Au fost identificate, printre altele, codeină, morfină, meperidină, diazepam și barbiturice. Dependența devenise, de altfel, una dintre marile probleme ale ultimilor săi ani. Potrivit unei investigații publicate ulterior de El País, medicul său personal, George Nichopoulos, îi prescrisese, numai în primele opt luni ale anului 1977, cel puțin 8.805 de comprimate, capsule, fiole și doze injectabile, printre care sedative, stimulente și narcotice.
La reședința artistului au început să sosească mii de oameni. A doua zi, aproximativ 20.000 de persoane așteptau pentru a-și lua rămas-bun, iar până la sfârșitul zilei zeci de mii de oameni trecuseră prin fața sicriului.
Reporterul Washington Post Henry Mitchell scria că oamenii așteptau ore întregi, unii cu copii în brațe, pentru a-și lua rămas-bun de la artistul care dominase muzica americană.
Pe 17 august 1977, președintele Jimmy Carter declara că moartea lui „privează țara noastră de o parte din ea însăși” și sublinia că muzica și personalitatea artistului, născute din întâlnirea dintre tradiția country albă și rhythm and blues-ul afro-american, schimbaseră definitiv muzica Statelor Unite și că artistul a fost un simbol al „vitalității, spiritului rebel și bunei dispoziții”.
Ulterior au început să circule tot felul de zvonuri. Elvis fusese văzut într-un restaurant, Elvis fusese văzut într-un aeroport, Elvis trăia sub o altă identitate, își înscenase moartea pentru a scăpa de presiunea celebrității, iar legendele aveau să se înmulțească de-a lungul deceniilor.
Pe 18 august 1977, sicriul lui Elvis a părăsit Graceland. La procesiune au participat membri ai familiei și apropiați, iar de-a lungul traseului s-au adunat mii de oameni. Washington Post relata că mulțimea striga „He’s gone!” și „We love you, Elvis!”, în timp ce cortegiul înainta spre Forest Hill Cemetery.
Artistul a fost înmormântat în mausoleul cimitirului, alături de mama sa, Gladys, dar în octombrie același an, rămășițele i-au fost mutate la Graceland. Tot aici a fost înhumată și unica lui fiică, Lisa Marie, care s-a stins în ianuarie 2023.
În 1982, reședința artistului a fost deschisă publicului. De atunci, casa a devenit unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj dedicate unei personalități din lumea muzicii, în 1991 fiind înscrisă în National Register of Historic Places.
Vizitatorii intră în camerele în care a trăit, îi văd costumele, automobilele, discurile de aur și obiectele care au făcut parte din universul său, dar cea mai emoționantă destinație este grădina de meditație și mormântul lui Elvis.
Surse:
Graceland/Elvis Presley Enterprises, The Washington Post, TIME, Country Music Hall of Fame
