Evita Peron, mai mult decât un mit. Legenda continuă

Eva Duarte s-a născut pe 7 mai 1919 într-o căsuță modestă în Los Toldos, Argentina. Părinții ei nu erau căsătoriți legal ba, mai mult, tatăl, Juan Duarte, avea o altă familie în Chivilcoy. Când Eva avea un an, bărbatul s-a întors definitiv la soția lui oficială, lăsând-o pe amantă, Juana Ibarguren, și pe copiii acesteia într-o sărăcie lucie. Rămasă fără susținere, Juana a fost nevoită să coasă haine și să gătească pentru vecini, dar întreaga familie a fost stigmatizată din cauza abandonului și statutului ilegitim al copiilor.

În 1934, la 15 ani, Eva a fugit cu un tânăr muzician plecând spre Buenos Aires, relația s-a încheiat aproape la fel de repede cum începuse, dar ea a rămas în capitala Argentinei.

În anii ’30, Buenos Aires era cunoscut ca „Parisul Americii de Sud”, centrul avea numeroase cafenele, restaurante, teatre, case de filme și magazine luxoase, iar tânăra a fost sedusă de viața din marele oraș.

La început, s-a confruntat cu dificultăți financiare uriașe, dar era dispusă să facă orice îi era cu putință ca să-și câștige pâinea. A început să lucreze într-un cabaret și a intrat în diverse medii care o puteau propulsa în carieră, iar pe 28 martie 1935, atrasă de lumea artistică, a debutat în piesa “Doamna Perez” la Teatrul Comedias.

După un an, a început să făcă turnee cu o companie de teatru, a lucrat ca model și a fost distribuită în câteva melodrame cinematografice de serie B. În 1942, a semnat un contract pe cinci ani cu Radio Belgrano, ceea ce i-a asigurat stabilitatea financiară, dar a primit și un rol într-un popular program radio numit “Marile femei ale istoriei”. În 1943, Eva Duarte devenise co-proprietară a rețelei de radio, câștiga cinci sau șase mii de pesos pe lună și era una dintre cele mai bine plătite actrițe din țară.

Viața i s-a schimbat pentru totdeauna când l-a întâlnit pe Juan Peron. Pe 15 ianuarie 1944, un cutremur devastator a lovit orașul San Juan și a ucis zece mii de oameni, iar Perón, care era secretar la Ministerul Muncii, a înființat un fond pentru a strânge bani spre ajutorarea victimelor și i-a invitat pe cei mai cunoscuți actori argentinieni să participe la popularizarea acțiunii.

După o săptămână de strângere de fonduri, toți participanții s-au întâlnit la o gală organizată pe Stadionul Luna Park din Buenos Aires și aici, pe 22 ianuarie 1944, Eva Duarte l-a văzut pentru prima dată pe colonelul Juan Perón. Tânăra actriță a devenit curând amanta colonelului. El avea 48 de ani și ea 24 în acel moment.

Peron, membru al guvernului juntei militare, încerca să reformeze politicile guvernamentale luând măsuri în favoarea țăranilor și a muncitorilor, dar elita politică aflată la putere a decis să împiedice acțiunile sale și, în scurt timp, pe 9 octombrie 1945, colonelul a fost arestat de opozanții săi.

Eva Duarte, iubita lui, a reușit să mobilizeze grupuri mari de muncitori și de soldați loiali lui Peron care au făcut o presiune publică fără precedent pentru eliberarea acestuia după doar 14 zile de detenție.

Suporterilor săi, adunați în Plaza de Mayo, Juan le-a promis că, dacă va deveni președinte al Argentinei, va lupta pentru drepturile lor, a câștigat alegerile prezidențiale și s-a căsătorit cu Eva Duarte pe 9 decembrie 1945 în La Plata, într-o ceremonie salutată de mii de oameni.

În 1947, Eva a plecat fără soțul ei într-un „Turneu al curcubeului” foarte mediatizat în Europa, întâlnindu-se cu numeroși demnitari și șefi de stat, precum Francisco Franco și Papa Pius al XII-lea, iar incursiunea ei a fost considerată nu un turneu politic, ci unul al bunăvoinței.

Eva a fost bine primită în Spania, unde a vizitat mormintele monarhilor Ferdinand și Isabella din Capilla Real de Granada și a oferit bancnote de 100 de pesetas multor copii săraci pe care i-a întâlnit în voiaj. A vizitat apoi Roma, unde Papa Pius al XII-lea i-a oferit o audiență care a avut aceeași durată cu cea care era alocată de regulă unei regine și i-a făcut cadou un rozariu. Următoarea oprire a fost Franța, unde a vizitat Palatul de la Versailles și l-a întâlnit pe Charles de Gaulle, apoi a mers în Elveția. În timpul turneului în Europa, Eva Perón a fost prezentată pe coperta revistei Time, sub titlul „Eva Perón: Între două lumi, un curcubeu argentinian”.

 

În anii următori, frumoasa soție a președintelui argentinian a fost foarte activă politic, oferea audiențe, primea cetățenii și se ocupa de problemele lor și, datorită sprijinului ei, Peron a câștigat și alegerile din 1951.

În același an Evita a început să se simtă rău, iar pe 21 septembrie 1951, după multe investigații medicale, doctorii au anunțat că doamna Peron suferea de cancer cervical. Avea doar 32 de ani.

Doi medici renumiți, americanul George Peck și argentinianul Ricardo Finocheto, au supus-o unei intervenții chirurgicale și apoi unei cure cu citostatice, soția președintelui fiind primul cetățean argentinian care a făcut chimioterapie.

În ciuda histerectomiei, cancerul de col uterin s-a metastazat. Eva a apărut în public pentru ultima oară pe 4 iunie 1952, când soțul ei, Juan, a depus jurământul pentru al doilea mandat de președinte.

Frumoasa Evita ajunsese la 36 de kilograme la sfârșitul lui iunie 1952 și a murit într-o sâmbătă seara, pe 26 iulie 1952. Transmisiunile radio din întreaga țară au fost întrerupte cu următorul anunț: “Biroul de presă al Președinției Națiunii își îndeplinește datoria foarte tristă de a informa populația republicii că, la ora 20:25, doamna Eva Peron, lider spiritual al națiunii, a decedat”.

Străzile din Buenos Aires s-au umplut de oameni și de flori. În ciuda faptului că Eva Perón nu a deținut niciodată o funcție politică, guvernul a decis să-i organizeze funeralii naționale, rezervate de obicei unui șef de stat.

La scurt timp după moartea Evitei, Juan a dat ordin ca trupul ei să fie îmbălsămat și să fie construit un memorial în onoarea frumoasei sale soții. Monumentul trebuia să fie o statuie mai mare decât Statuia Libertății, iar trupul Evitei urma să fie așezat la baza monumentului, dar, înainte de a fi finalizată construcția, Juan Perón a fost răsturnat de la putere printr-o lovitură de stat militară, Revolución Libertadora, în 1955, și a fugit în grabă din țară, fără a putea să facă aranjamente pentru a asigura soarta corpului Evitei.

Noile autorități au dus trupul ei într-un loc secret despre care nu s-a știut nimic timp de 16 ani. Din 1955 până în 1971, în timpul dictaturii militare din Argentina, a existat interdicția peronismului și a devenit ilegal nu numai ca oamenii să dețină imagini cu Juan și Eva Perón, ci chiar să le rostească numele. În 1971, militarii au dezvăluit că trupul Evitei fusese înmormântat într-o criptă din Milano.

În 1971, corpul ei a fost exhumat și dus în Spania, unde se aflau în exil Juan Perón și cea de-a treia lui soție, Isabel, care au decis să păstreze coșciugul Evitei în sala de mese, pe o platformă. În 1973, Juan Perón a revenit în Argentina și a devenit președinte pentru a treia oară, dar un an mai târziu a murit. I-a succedat a treia soție, Isabel Perón, cu care se căsătorise pe 15 noiembrie 1961 și care fusese aleasă vicepreședinte al Argentinei, cea care a devenit prima femeie președinte a continentului american. Aceasta a decis ca trupul Evei Perón să fie înmormântat în cavoul familiei Duarte din Cimitirul La Recoleta din Buenos Aires.