Timp de aproape patru decenii, milioane de români și-au început serile în compania ei. Cu o eleganță discretă, un zâmbet calm și o dicție impecabilă, Sanda Țăranu a fost una dintre cele mai iubite prezențe ale Televiziunii Române.
Pentru generații întregi de telespectatori, ea a fost chipul familiar care a deschis programele TVR, a prezentat spectacole, filme și evenimente culturale și a creat sentimentul unei întâlniri personale cu fiecare privitor. În spatele acestei apariții aparent lipsite de efort s-a aflat o profesionistă care a tratat televiziunea ca pe o vocație și relația cu publicul ca pe o responsabilitate.
Născută pe 8 ianuarie 1939 la București, Sanda Țăranu a absolvit Liceul Iulia Hasdeu. „Am avut niște părinți minunați, m-am simțit întotdeauna ocrotită. Au fost atenți la conduita mea, la educația mea. Au avut grijă prin lecțiile suplimentare de muzică, de limbi străine. Am studiat pianul timp de zece ani. Am avut dascăli minunați, care mi-au îmbogățit cultura generală și m-au pregătit pentru viață, iar colegii, prietenii au avut și ei un rol foarte important”, mărturisea într-un interviu pentru Jurnalul Național.
Drumul Sandei Țăranu către televiziune nu a fost unul direct. Înainte de a deveni actriță și crainică tv, a urmat trei ani cursurile Facultății de Chimie Industrială. A renunțat însă la o carieră tehnică pentru a urma ceea ce avea să numească mereu prima sa mare iubire: teatrul.
Era deja căsătorită cu tenorul Nicolae Țăranu, prim-solist al Teatrului de Operetă din București, când a decis să se înscrie la examen și să dea probele practice. În același interviu, își amintea: „Soțul meu, înainte cu o seară de examen, avusese o premieră… A doua zi ne-am trezit mai târziu, am plecat să mâncăm la restaurant. În drum, îi spun să trecem și pe la facultate să vedem dacă s-au afișat rezultatele. Eram vizavi de institut și mă aud strigată: «Sanda! Ai reușit! Examenul a început la ora 11:00».
Mi se face și acum pielea de găină. Era 1 și 15 minute. Am alergat, nu mi-a venit să cred, mi se părea că nu am auzit bine. M-am uitat și eu pe liste. Era adevărat. Lam lăsat pe bărbatul meu în plata Domnului și nici nu știu cum am urcat până la etajul 1, la Secretariat. Mi-aduc aminte că era doamna Șerbănescu. Când m-a văzut, mi-a spus: «Ești nebună! Alții sunt aici de la 6 dimineață să vadă ce și cum și tu vii la 1 și 15 minute. Ce să fac cu dumneata acum? Nu cred că te mai primește nimeni în examen. Ai cu ce să scrii?».
Eu nici nu mai puteam să mai vorbesc, nu puteam să spun nimic. Eram lividă, îmi tremurau genunchii. Zice: «Hai, să vedem dacă te mai primește cineva», îmi dă o călimară cu un toc, ea apucă să ia de pe birou câteva foi ștampilate. Mergem în sala de examen, intră, eu după ea. Nu apucă ea să spună ceva că aud așa ca prin vis, pentru că în capul meu era o vâjâială… pe șeful comisiei: «Hai, fetițo, că de când te aștept!». Cum se numește asta dacă nu destin…
«Ia loc. Vezi că ai două subiecte pe tablă. Alege-ți unul dintre ele! Cu dvs. – și s-a uitat spre cei din sală – am să termin examenul la ora 14:00. Eu am să mai rămân după aceea cu Sanda Țăranu până la ora 15:00, ca să-și termine lucrarea». Ce destin!”
„Teatrul a fost și este pasiunea mea”, mărturisea într-un interviu din anii ‘70. A fost admisă la Institutul de Teatru în 1959, deși, după cum avea să recunoască mai târziu, nu știa cu certitudine dacă avea talent actoricesc. În timpul studenției a jucat roluri importante, fiind distribuită în spectacole precum „Femeia îndărătnică”, „Troilus și Cresida” sau „Teroare și mizerie”.
În 1963, imediat după absolvire, destinul i s-a schimbat într-un mod neașteptat. În timp ce se pregătea să refuze repartiția pe care o primise la Teatrul Național din Craiova, a fost chemată la probe pentru postul de crainic al Televiziunii Române. A acceptat, pentru a rămâne alături de familia care locuia în București, dar inițial nu a fost convinsă că se va adapta, pentru că mirajul televiziunii l-a cunoscut de-abia după ce a început să lucreze efectiv cu camerele de filmat.
Sanda Țăranu a insistat întotdeauna că secretul succesului unui crainic nu stă în artificii, ci în autenticitate: „Nu sunt nici mai mult, nici mai puțin decât ceea ce apar la TV și încerc să apar cât mai firesc, să fiu eu și nu altcineva”, explica ea. Această sinceritate a fost remarcată de public. Într-o perioadă în care televiziunea avea un impact uriaș asupra vieții cotidiene, a devenit una dintre cele mai cunoscute figuri din România, iar telespectatorii îi urmăreau nu doar cuvintele, ci și zâmbetul, tonul vocii, coafura și ținutele.
Sanda Țăranu a considerat însă că notorietatea implică obligații: „Nu-mi displace să fiu un oaspete bine primit în fiecare casă. O crainică agreată reușește să atragă atenția nu numai la cum spune, ci la ceea ce spune. Asta îmi doresc, să fie atenți oamenii la ceea ce le comunic.”
Într-un interviu explica foarte clar ce considera că reprezintă rolul său: „Cred că ceea ce îmi revine mie de făcut este să-l introduc pe telespectator în atmosfera emisiunii care urmează, să-i schimb starea de spirit în care l-a lăsat ultimul cadru al emisiunii anterioare. Caut să asimilez textul cât mai organic și să împrumut ceva din spiritul, din conținutul a ceea ce am de anunțat. A fi telegenic înseamnă a avea o anumită atitudine, o vibrație umană față de ceea ce spui…”
Poate cea mai cunoscută definiție pe care a oferit-o propriei profesii a venit atunci când a fost întrebată care este secretul simpatiei de care se bucura în rândul telespectatorilor. Răspunsul a fost scurt: „Sinceritatea.”
De-a lungul anilor, a primit mii de scrisori, felicitări, obiecte lucrate manual și mesaje de apreciere de la admiratori și, deși televiziunea i-a adus celebritatea, Sanda Țăranu nu a ascuns niciodată faptul că teatrul a rămas marea sa pasiune. A mărturisit însă că nu a privit niciodată activitatea de crainică drept o renunțare, ci drept o a doua profesie pe care a ajuns să o iubească. De-a lungul carierei, a prezentat programe și evenimente atât în țară, cât și în Cuba, Finlanda, Bulgaria și Iugoslavia. A fost votată de mai multe ori cea mai apreciată prezentatoare de programe TV și a devenit unul dintre simbolurile televiziunii românești.
După retragerea din postura de crainică, a continuat să lucreze în televiziune, făcând traduceri, realizând emisiuni și formând noile generații de jurnaliști tv.
Sanda Țăranu s-a stins din viață ieri, la vârsta de 87 de ani. Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu și să își ia rămas-bun o pot face începând de astăzi, 30.05.2026, de la ora 15:00, la Biserica Ortodoxă Sfântul Gheorghe Capra, Șoseaua Pantelimon nr. 131, a anunțat familia pentru publicația Oficiul de știri.ro.
Astăzi, când televiziunea s-a schimbat radical, iar figura clasică a crainicului aproape că a dispărut, numele ei continuă să fie asociat cu profesionalismul, eleganța și respectul față de public.
surse: Jurnalul Național (mai 2008), revista Femeia, Revista Flacăra, revista Teatrul
