HomeVizionariiMuzicieniGiacomo Puccini, o viață marcată de scandaluri și tragedii

Giacomo Puccini, o viață marcată de scandaluri și tragedii

Giacomo Puccini
DS TW

Giacomo Puccini s-a născut pe 22 decembrie 1858 în orașul Lucca din Italia și a fost al șaselea din cei nouă copii ai lui Michele Puccini și ai Albinei Magi. Familia sa era o adevărată dinastie de muzicieni în oraș, stră-străbunicul lui Puccini, numit tot Giacomo, fiind maestro di cappella al Catedralei di San Martino din Lucca. Bărbatul a fost succedat în această poziție de fiul său, Antonio Puccini, apoi de fiul lui Antonio, Domenico, iar aceste de fiul său, Michele, cel care va fi tatăl compozitorului.

Toți au studiat muzica la Bologna și toți au compus muzică pentru biserică. Domenico a compus mai multe opere, iar Michele a compus una singură, dar s-a bucurat de o mare faimă în nordul Italiei, înmormântarea sa fiind prilej de doliu public. Având în vedere faptul că familia Puccini a ocupat funcția de maestro di cappella timp de 124 de ani, s-a anticipat că Giacomo va ocupa aceeași poziție. Însă pentru că seniorul a murit în 1864, iar la acel moment copilul avea doar șase ani, nu putea să preia onoranta funcție, fiind doar membru al corului de băieți și apoi organist suplinitor. Copilul a fost educat la seminarul San Michele din Lucca, unul dintre unchii lui, Fortunato Magi, fiind cel care i-a supravegheat educația. Giacomo Puccini a absolvit Școala Pacini în 1880, apoi a primit o bursă din partea reginei Margherita, putând astfel să-și continue studiile la Conservatorul din Milano.

Giacomo Puccini

Timp de trei ani, în perioada universitară, a împărțit o cameră cu Pietro Mascagni, iar la vârsta de 21 de ani a compus “Messa”, o compoziție pentru cor pe textul tradițional al liturghiei catolice. Muzicianul a scris apoi o piesă orchestrală numită „Capriccio sinfonico” și astfel a început să devină cunoscut în cercurile muzicale milaneze.

Giacomo Puccini

După premiera lucrării, profesorul său, Ponchielli, l-a invitat să stea la vila sa, unde Puccini a cunoscut un tânăr numit Ferdinando Fontana. Cei doi au decis să colaboreze la o operă, Fontana fiind cel care urma să furnizeze libretul. Lucrarea, “Le Villi”, a fost trimisă la un concurs sponsorizat de editura muzicală Sozogno în 1883 și, deși nu a câștigat, a fost mai târziu pusă în scenă la Teatro Dal Verme. Premiera a avut loc pe 31 mai 1884, spectacolul a avut un succes uriaș, iar Casa Ricordi a cumpărat opera, fiind interpretată la Scala din Milano pe 24 ianuarie 1885.

Giacomo Puccini

Giulio Ricordi, șeful editurilor muzicale G. Ricordi & Co., a fost impresionat de talentul său și i-a comandat o a doua operă, “Edgar”, pentru care a început să lucreze împreună cu bunul său prieten și coleg în 1884. Spectacolul a avut premiera la Scala pe 21 aprilie 1889, dar nu a fost foarte apreciat de public. Pentru următoarea lucrare, „Manon Lescaut”, Puccini a anunțat că își va scrie singur libretul, iar aceasta a avut premiera la Teatro Regio din Torino pe 2 februarie 1893. Printr-o coincidență, prima operă a lui Puccini care a devenit cunoscută a apărut cu o săptămână înainte de premiera ultimei opere a lui Verdi, „Falstaff”, care a fost interpretată pentru prima dată pe 9 februarie 1893. “Manon Lescaut” a fost un mare succes și i-a construit lui Puccini reputația de cel mai promițător compozitor al generației sale, fiind considerat încă de atunci succesorul lui Verdi.

A urmat “Boema”, o operă în patru acte bazată pe cartea lui Henri Murger, „La Vie de Bohème”. Spectacolul a avut premiera la Torino în 1896, fiind dirijat de Arturo Toscanini, a avut un mare succes la public și este una dintre cele mai frecvent interpretate opere scrise vreodată, libretul fiind inspirat chiar din viața marcată de lipsuri a tânărului artist.

Următoarea lucrare a lui Puccini a fost „Tosca”, în 1900, compozitorul fiind inspirat de piesa „Tosca” a lui Victorien Sardou, care avusese premiera în 1889.

Trei ani mai târziu, pe 25 februarie 1903, Puccini a fost grav rănit într-un accident de mașină în timpul unei călătorii de la Lucca la Torre del Lago. Mașina era condusă de șoferul lui și în ea se aflau compozitorul, viitoarea sa soție, Elvira, și pe fiul lor, Antonio. Automobilul a ieșit de pe șosea, a căzut câțiva metri într-o râpă și s-a răsturnat. Elvira și Antonio au fost aruncați din mașină și au scăpat cu răni minore, șoferul a suferit o fractură gravă a femurului, iar compozitorul a fost prins sub vehicul, cu o fractură severă la piciorul drept, un segment al mașinii apăsându-i pe piept. Un medic care locuia în apropiere l-a scos de sub fiare, muzicianul a fost dus la spital, dar recuperarea a durat luni de zile. Accidentul și perioada lungă de convalescență au încetinit finalizarea următoarei sale lucrări, “Madama Butterfly”.

Versiunea originală a operei a avut premiera la Scala pe 17 februarie 1904, având-o în rolul principal pe soprana Rosina Storchio.

soprana Rosina Storchio

Inițial, spectacolul a fost primit cu mare ostilitate din partea publicului, iar când kimono-ul solistei s-a ridicat accidental, din public s-au auzit urlete: “Fluturele este însărcinat” și “Acolo este micul Toscanini”, cu referire la aventura artistei cu dirijorul Arturo Toscanini. După premiera dezastruoasă, Puccini a retras opera pentru a o revizui și a organizat o a doua premieră la Brescia, în mai 1904, apoi un turneu în Buenos Aires, Londra și Paris.

După 1904, compozițiile lui au fost mai rare. În 1906, libretistul compozitorului, Giuseppe Giacosa, a murit și în 1909 a izbucnit un scandal după ce soția lui Puccini, Elvira, a acuzat-o pe nedrept pe servitoarea lor, Doria Manfredi, că a avut o aventură cu bărbatul.

Puccini a terminat opera “La fanciulla del West” în 1910, compoziția fiind interpretată în premieră la Metropolitan Opera din New York pe 10 decembrie 1910, cu Enrico Caruso și Emmy Destinn în rolurile principale, avându-l ca dirijor pe Arturo Toscanini, care era pe atunci director muzical al instituției.

Spectacolul a fost un mare succes, iar o arie din operă, „Ch’ella mi creda”, a devenit un element de bază al compilațiilor realizate de operele din toată lumea. Se spune că în timpul Primului Război Mondial, soldații italieni cântau frecvent această arie pentru a-și menține optimismul în victorie.

„Turandot”, ultima operă a lui Giacomo Puccini, a rămas neterminată la moartea compozitorului, pe 29 noiembrie 1924, iar ultimele două scene au fost completate de Franco Alfano, pe baza schițelor compozitorului.

Giacomo Puccini
Elvira, Antonio și Giacomo Puccini

Începând cu anul 1891, Puccini își petrecuse cea mai mare parte a timpului, când nu călătorea, la Torre del Lago, un mic sat aflat în apropiere de Lucca, între Marea Ligurică și Lacul Massaciuccoli.

Până în 1900, a cumpărat teren și a construit o vilă pe malul lacului, cunoscută acum ca “Vila Museo Puccini”, unde a locuit până în 1921, când poluarea provocată de extracțiile de turbă din lac l-a forțat să se mute în orașul Viareggio.

În toamna anului 1884, Giacomo Puccini a început o relație cu o femeie căsătorită pe nume Elvira Gemignani. Soțul acesteia, Narciso Gemignani, era afemeiat, iar căsnicia ei era extrem de nefericită. Elvira a rămas însărcinată cu Puccini și a părăsit orașul Lucca când sarcina a început să fie vizibilă, astfel că fiul lor, Antonio, s-a născut la Monza. Elvira, copilul nou-născut și fiica femeii din prima căsătorie, Fosca, s-au mutat la reședința compozitorului la scurt timp după aceea. Narciso Gemignani, primul soț al Elvirei, a fost ucis de soțul unei femei cu care avusese o aventură pe 26 februarie 1903, la o zi după accidentul de mașină al lui Puccini. De-abia atunci, la începutul anului 1904, Puccini și Elvira au reușit să se căsătorească, iar artistul l-a recunoscut pe Antonio. Căsătoria dintre cei doi a fost, însă, tulburată de infidelitățile muzicianului, care a avut frecvent aventuri, inclusiv cu cântărețe cunoscute în epocă precum Maria Jeritza, Emmy Destinn, Cesira Ferrani sau Hariclea Darclée. În 1906, în timp ce participa la premiera operei “Madama Butterfly” la Budapesta, Puccini s-a îndrăgostit de Blanke Lendvai, sora compozitorului maghiar Ervin Lendvai, cu care va coresponda, trimițându-i scrisori pasionale de dragoste, până în 1911, când a început o aventură cu aristocrata germană Josephine von Stangel.

Elvira Puccini
Giacomo Puccini
Elvira, fiica sa, Fosca, și Giacomo Puccini

În 1909, Elvira Puccini a suspectat-o pe Doria Manfredi, o servitoare care lucra pentru familie, că a avut o aventură cu compozitorul. După ce a fost acuzată public de adulter, Doria Manfredi s-a sinucis, dar autopsia care i s-a făcut a stabilit că tânăra murise virgină. Elvira Puccini a fost trimisă în judecată pentru calomnie și a fost condamnată la cinci luni de închisoare, dar soțul ei a plătit o sumă importantă către familia Manfredi și soția sa nu a mai executat pedeapsa. Potrivit unor documente găsite în 2007 în posesia unei descendente a familiei Manfredi, Puccini avea de fapt o aventură cu Giulia Manfredi, verișoara Doriei.

Spre deosebire de Wagner și Verdi, Puccini nu a fost interesat de politică, părea indiferent la evenimentele din jurul său, de la alegerile pentru funcția de primar din Viareggio până la numirile în cabinetul de la Roma, nu a participat la efortul public de război, însă a acordat în particular ajutor familiilor veteranilor.

În 1919, compozitorul a fost însărcinat să scrie muzica pentru oda lui Fausto Salvatori, care omagia victoriile Italiei în Primul Război Mondial. Lucrarea, Inno a Roma (Imnul Romei), urma să aibă premiera pe 21 aprilie 1919, cu ocazia aniversării fondării Romei, dar spectacolul a fost amânat până pe 1 iunie 1919. În 1923, Partidul Fascist din Viareggio l-a făcut pe Giacomo Puccini membru de onoare și i-a trimis un carnet de membru, compozitorul s-a întâlnit cu Mussolini de două ori, în noiembrie și decembrie 1923, căutând sprijin pentru fondarea unui teatru național în Viareggio, dar proiectul său nu s-a concretizat niciodată, însă a fost numit senator (senator a vita) cu câteva luni înainte de moartea sa. Fumător pasionat de trabucuri și țigări Toscano, Puccini a început să se plângă de dureri de gât spre sfârșitul anului 1923. Medicii i-au pus diagnosticul de cancer la gât și i-au recomandat un tratament experimental, radioterapia, care se făcea la acel moment în Belgia.

Compozitorul și soția sa nu au știut niciodată că stadiul bolii era foarte avansat, așa că au plecat cu mare încredere la terapie.

Giacomo Puccini a murit la Bruxelles pe 29 noiembrie 1924, la vârsta de 65 de ani, din cauza complicațiilor provocate de boală, iar vestea morții sale a ajuns la Roma chiar în timpul unui spectacol al operei „Boema”. Reprezentația a fost oprită imediat, iar orchestra a interpretat Marșul funerar al lui Chopin, spre surprinderea publicului, care nu știa ce se întâmplase.

Marele compozitor a fost înmormântat temporar la Milano, în cripta familiei lui Toscanini, iar în 1926 fiul său a aranjat transferul rămășițelor într-o capelă special construită în interiorul vilei Puccini de la Torre del Lago.

DS TW
No comments

leave a comment