Apostolul Andrei s-a născut în anul 6 înainte de Hristos în Provincia Iudeea, parte a Imperiului Roman, și a fost fratele lui Simon Petru. Conform Evangheliei după Ioan, cei doi frați, Simon Petru și Andrei, erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret, iar conform Evangheliei după Marcu aveau o casă în Capernaum și erau pescari.
Andrei a fost ucenicul lui Ioan Botezătorul și l-a auzit pe acesta spunând despre Isus: „Iată mielul lui Dumnezeu !”, apoi l-a urmat lui Isus, devenind astfel primul său apostol.
După învierea lui Isus și Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au mai rămas pentru câțiva ani la Ierusalim, iar la Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d. Hr. s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare.
Apostolului Andrei i-a revenit Scytia, Dobrogea de astăzi. Mai întâi l-a însoțit pe fratele său, apostolul Petru, prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de astăzi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Mănăstirea cunoscută drept Peștera Sfântului Andrei se află în apropierea localității Ion Corvin din județul Constanța și este construită în jurul unei peșteri în care tradiția populară spune că a trăit și a creștinat Sfântul Apostol Andrei. După perioada petrecută în Scytia, apostolul și-a continuat misiunea de propovăduire a evangheliei, ajungând până în sudul Rusiei.
Apoi Andrei s-a îndreptat către Patras, în sudul Greciei, unde şi-a sfârşit misiunea apostolică, fiind martirizat prin răstignire, în anul 62. Crucea pe care a fost răstignit este în formă de X și este reprezentată astfel în arta religioasă europeană. Părți ale acestei cruci au fost păstrate încă din Evul Mediu în biserica Sf. Victor din Marsilia și au fost returnate Bisericii Sfântului Andrei din Patras pe 19 ianuarie 1980, fiind înmânate episcopului Nicodim de către o delegație romano-catolică condusă de cardinalul Roger Etchegaray.
În jurul anului 350 împăratul Constanțiu al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare, a dus moaștele sfântului Andrei la Constantinopol si le-a așezat în Biserica Apostolilor, fiind păstrate aici până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul a cedat rugăminților locuitorilor din Patras si le-a oferit capul sfântului Andrei. În anul 1208, în timpul Cruciadei a patra, relicvele apostolului au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea, iar în 1462 au fost duse la Roma, din cauza amenințărilor otomane.
În secolul al XV-lea papa Pius al II-lea a mutat relicvele sfântului Andrei în Catedrala Sfântul Petru, iar în 1964 capul sfântului Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras. Apostolul Andrei este patron al Scoției, al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. Pentru că a fost pescar, sfântul Andrei este considerat de marinarii și pescarii greci drept ocrotitorul lor.
Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României în anul 1997, ziua de 30 noiembrie devenind sărbătoare bisericească naţională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001. Ea marchează și începutul sezonului sărbătorilor de iarnă, care vor continua cu Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie, şi se vor încheia de Bobotează, în ziua de 6 ianuarie.
