AcasăMonarhieGrigori Potemkin, amantul țarinei Ecaterina a II-a, a murit în apropiere de Iași

Grigori Potemkin, amantul țarinei Ecaterina a II-a, a murit în apropiere de Iași

Prințul Grigori Aleksandrovici Potemkin-Tauricheski s-a născut pe 24 septembrie 1739 în satul Chizhovo de lângă Smolensk, într-o familie de proprietari nobili cu venituri medii, fiind o rudă îndepărtată a diplomatului Piotr Potemkin. Tatăl său, Alexander Potemkin, era veteran de război, iar mama sa, Daria, era o tânără frumoasă și inteligentă.

După ce tatăl copilului a murit în 1746, familia s-a mutat la Moscova, unde Grigori a fost a înscris la o școală gimnazială de pe lângă Universitatea din Moscova. Tânărul a devenit pasionat de studiul limbilor străine și interesat de religie. S-a înrolat în armată în 1750, la vârsta de unsprezece ani, iar în 1755, a fost repartizat în regimentul de cavalerie. Potemkin s-a înscris apoi la Universitate și a fost unul dintre cei doisprezece studenți trimiși la Sankt Petersburg, dar aici a căzut pradă „băuturii, jocurilor de noroc și amorului promiscuu”, făcând multe datorii.

 

Grigori Orlov, unul dintre apropiații Ecaterinei a II-a, conducător al loviturii de palat din iunie 1762 care a dus la înlăturarea împăratului Petru al III-lea și înscăunarea țarinei Ecaterina a II-a, l-a numit pe sergentul Potemkin să-și reprezinte regimentul la revoltă. Se presupune că, în timp ce Ecaterina își verifica trupele în fața Palatului de Iarnă înainte de marșul acestora spre palat, a observat că îi lipsește mânerul de la sabie, iar Potemkin i-a făcut rost rapid de unul și astfel împărăteasa l-a remarcat. După reușita loviturii de stat, Ecaterina i-a mulțumit și l-a promovat la gradul de sublocotenent.

Deși țarina era la început rezervată, i-a încurajat comportamentul galant, inclusiv practica acestuia de a-i săruta mâna și de a-și declara devotamentul pentru ea.

Curând tânărul ofițer a intrat în cercul de consilieri al Ecaterinei, în 1762 a fost trimis într-o misiune în Suedia, iar la întoarcere a fost numit procuror și a devenit amantul ei. În acea perioadă, în circumstanțe neclare, Potemkin și-a pierdut ochiul stâng, a intrat într-o depresie și s-a retras de la curte. Optsprezece luni mai târziu, tânărul a revenit la Sankt Petersburg, probabil chemat de țarină.

 

În timpul Războiului Ruso-Turc din 1768 – 1774 Potemkin a servit ca general-maior al cavaleriei, remarcându-se datorită talentului său de strateg militar. De fiecare dată când venea în permisie la Sankt Petersburg, împărăteasa îl invita să ia masa cu ea. Fiind rănit, s-a întors de pe front în 1772 și a a stat o vreme în oraș, devenind unul dintre cei mai apropiați consilieri ai Ecaterinei, iar în 1773 a plecat pentru a lupta în Silistra.

Când s-a întors la curte în ianuarie 1774 așteptându-se să își reia rolul de amant al țarinei, situația politică se schimbase. La sfârșitul lunii, Potemkin se afla într-o situație neclară și a decis să se retragă la Mănăstirea Alexandru Nevsky, dar Ecaterina l-a adus înapoi la începutul lunii februarie 1774, iar relația lor a devenit din nou intimă.

Există în arhive scrisorile frecvente pe care cei doi și le-au trimis unul altuia, iar Potemkin a devenit pe rând locotenent-colonel în Gărzile Preobrazhensky, guvernator general al regiunii Novorossiya, vicepreședinte al Colegiului de Război și comandant-șef al cazacilor. Aceste posturi bine retribuite l-au îmbogățit, iar pentru a-și îmbunătăți statutul social, a fost decorat cu prestigiosul Ordin al Sfântului Alexandru Nevsky, Ordinul Sf. Andrei, Ordinul Polonez al Vulturului Alb, Ordinul Prusac al Vulturului Negru, Ordinul Danez al Elefantului și Ordinul Regal Suedez al Serafimilor.

Potrivit istoricului britanic Simon Sebag Montefiore, este aproape sigur că țarina Ecaterina a II-a și Grigori Potemkin s-au căsătorit. În decembrie 1784, Ecaterina s-a referit în mod explicit la Potemkin ca fiind soțul ei în corespondență, iar cei doi se purtau la curte ca soț și soție.

Relația lor privată se va schimba însă, dar, deși nu mai era favoritul Ecaterinei, el a rămas ministrul ei preferat și cei doi au menținut o prietenie deosebit de strânsă. De multe ori, acest lucru a însemnat existența unui triunghi amoros, de fiecare dată cel de-al treilea fiind un amant diferit al țarinei. Aceștia au fost, pe rând, Pyotr Zavadovsky, secretarul personal al Ecaterniei, apoi Semyon Zorich, Ivan Rimsky-Korsakov, Alexander Lanskoy, Alexander Yermolov, Alexander Dmitriev-Mamonov și Platon Zubov.

 

Potemkin a avut, la rândul său, o lungă serie de alte relații, inclusiv cu nepoatele sale, dintre care una i-a născut un copil.

În 1791, Grigori Potemkin, care și-a continuat cariera militară și diplomatică la vârful Imperiului Rus, s-a îmbolnăvit în timp ce se afla la Iași plănuind asaltul asupra Poloniei și pregătind armata pentru un nou război în sud. A refuzat să fie tratat de medici și, fiind gurmand, a abuzat de mese copioase, consumând la o singură cină, de exemplu, șuncă, o gâscă friptă și trei sau patru pui.

Pe 13 octombrie ofițerul se simțea mai bine și i-a trimis o scrisoare țarinei Ecaterina, dar apoi s-a prăbușit din picioare. Părea să-și revină și a decis să plece spre Rusia, dar trei zile mai târziu, pe 16 octombrie 1791 Grigori Potemkin a murit pe drum, în plin câmp, la o distanță de 60 km de Iași, lângă localitatea Rădenii Vechi, astăzi în Republica Moldova. Unii istorici au sugerat că a fost otrăvit, dar această ipoteză a fost respinsă de cercetătorul britanic Montefiore, care crede că a murit din cauza unei pneumonii bronșice.

 

Potemkin a fost îmbălsămat, i s-a organizat o ceremonie funerară în Iași, iar la opt zile după moartea sa trupul i-a fost trimis în Rusia. Țarina Ecaterina a II-a a fost devastată de veste și a ordonat doliu general în Sankt Petersburg. Rămășițele sale se află astăzi în Catedrala Sf. Ecaterina din Kherson, Ucraina, iar inima și creierul său, care au fost ținute pentru o vreme la Mănăstirea Golia din Iași, au fost apoi mutate și nu se știe unde se află astăzi.

 

Lasă un comentariu