Helen Carte Boulter s-a născut pe 12 mai 1852 la Wigtown, în Scoția, fiind unul dintre cei patru copii ai lui George Couper Black, procuror fiscal și bancher, și ai soția sale, Ellen. Între 1871 și 1874 tânăra a urmat Universitatea din Londra, a fost un studentă apreciată, promovând cu brio examenele la matematică, logică și filosofie și, în plus, dădea meditații altor studenți pentru a-i ajuta la examene.
În acea perioadă și-ar fi dorit să devină actriță, așa că a luat și lecții de dans și canto, iar în februarie 1877 a participat la un casting pentru compania impresarului Richard D’Oyly Carte, care pregătea un turneu cu o comedie franceză adaptată sub titlul “The Great Divorce Case”. Richard i-a oferit tinerei un rol minor, apoi a angajat-o la sediul central al companiei lui din Londra, devenind curând secretara sa personală.
Helen a fost implicată activ în afacerile lui Carte, dovedind o atenție deosebită la detalii și având abilități organizatorice și de negociere care le depășeau chiar și pe cele ale șefului ei. Calitățile ei au fost rapid remarcate și a fost numită manager al companiei și responsabilă pentru Hotelul Savoy, unde s-a ocupat de toate detaliile de modernizare și administrare, inclusiv de introducerea ascensoarelor hidraulice pentru pasageri, o adevărată inovație în epocă. Savoy a fost primul hotel din Marea Britanie care a avut lumină electrică, băi private în majoritatea celor 268 de camere, apă caldă și rece curentă în fiecare cameră și propria sa fântână arteziană.
În 1886, Richard Carte i-a majorat salariul la 1.000 de lire sterline pe an și i-a oferit în plus un comision de 10% pentru profiturile nete ale tuturor afacerilor sale. După ce prima soție a omului de afaceri a murit în 1885, Helen s-a căsătorit cu Richard pe 12 aprilie 1888 la Capela Savoy din Londra și au locuit împreună într-o locuință somptuoasă, prima din Londra care a avut un lift privat. De-a lungul anilor 1890, starea de sănătatea lui Richard s-a degradat, astfel că Helen și-a asumat din ce în ce mai multe responsabilități în afacerile familiei.
În 1894, Richard Carte l-a angajat pe fiul său din prima căsătorie, Rupert, iar acesta a ajutat la administrarea hotelului și a companiilor sale artistice. Richard a murit în 1901 din cauza unor afecțiuni cardiace. la vârsta de 57 de ani, lăsându-i soției sale ca moștenire teatrul, compania de operă și afacerea hotelieră, iar Helen și-a asumat controlul deplin asupra afacerilor familiei. S-a recăsătorit cu avocatul Stanley Boulter în 1902, dar a continuat să folosească numele Carte în relațiile ei de afaceri, iar noul soț, Boulter a sprijinit-o în permanență.
Fiul ei vitreg, Rupert, a preluat rolul tatălui său decedat devenind președinte al hotelului Savoy în 1903, deși Helen era unica proprietară. Între 1901 și 1906 afacerile companiei de operă au suferit o scădere importantă, iar în această perioadă Helen și Rupert și-au concentrat atenția pe zona hotelieră care devenise foarte profitabilă.
În martie 1909, conducerea Teatrului Savoy a fost preluată de Charles H. Workman, dar ea a continuat să gestioneze restul afacerilor cu ajutorul fiului său vitreg. La sfârșitul anului 1912 starea de sănătate a inteligentei femei de afaceri s-a înrăutățit, a suferit de afecțiuni pulmonare timp de câteva luni, iar în 1913 a suferit o hemoragie cerebrală. Helen a murit cu o săptămână înainte de a împlini 61 de ani și i-a lăsat prin testament teatrul Savoy, compania de operă și afacerea hotelieră lui Rupert și, de asemenea, a avut grijă să lase câte 5.000 de lire sterline fiecăruia dintre cei doi frați ai ei și moșteniri mai mici unui număr de prieteni și colegi.
Noul proprietar, Rupert, a angajat un nou bucătar-șef pentru Savoy, pe François Latry, care a lucrat pentru restaurantul hotelului între 1919 și 1942. A continuat să atragă o clientelă pretențioasă și extrem de bogată concepând un program continuu de modernizare. Savoy a devenit primul hotel cu aer condiționat, încălzire cu abur și ferestre izolate fonic, room service nonstop și telefoane în fiecare baie. Un incident celebru din acea perioadă a fost o crimă care s-a desfășurat în hotel în 1923. Un tânăr egiptean, prințul Fahmy Bey, a fost împușcat de soția sa, franțuzoaica Marguerite. Văduva a fost achitată de instanță pentru săvârșirea crimei după ce a mărturisit că soțul ei o tratase cu o cruzime extremă pe tot parcursul căsătoriei de șase luni și a susținut că o amenințase că o va omorî.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, managerii hotelului au fost nevoiți să se facă față daunelor provocate de bombardamente, raționalizării alimentelor, lipsei forței de muncă și scăderii dramatice a numărului de turiști străini, dar afacerile și-au revenit după ce Savoy a devenit destinația favorită a ofițerilor americani, a diplomaților, a jurnaliștilor și a oamenilor de afaceri.
Hotelul a devenit un loc de întâlnire pentru mulți lideri politici, premierul Winston Churchill își ducea adesea cabinetul la prânz la hotel, Lordul Mountbatten, Charles de Gaulle, Jan Masaryk și generalul Wavell se numărau printre oaspeții obișnuiți ai restaurantului, iar adăposturile pentru atacuri aeriene ale hotelului erau considerate cele mai sigure din Londra.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Hotelul Savoy s-a confruntat cu o grevă a angajaților care au protestat în sprijinul unui chelner concediat abuziv de administratorul hotelului, iar problema a devenit atât de gravă încât guvernul a înființat o comisie de anchetă pentru soluționarea cazului.
Pe 2 iunie 1953, pentru a marca încoronarea Reginei Elisabeta a II-a, hotelul a găzduit Savoy Coronation Ball, eveniment la care au participat 1.400 de persoane, inclusiv vedete de la Hollywood, reprezentanți ai familiilor regale și alți aristocrați, fiecare plătind suma de 354 de lire sterline pentru participarea la fabuloasa recepție.
