Isabela a Portugaliei s-a născut pe 21 februarie 1397 la Evora, în Portugalia, și a fost fiica regelui Ioan I și al Philippei de Lancaster. Copila a fost crescută la curtea portugheză din Lisabona cu sentimentul datoriei față de țară și credință în Dumnezeu.
În 1415, a primit oferta de a se căsători cu vărul ei, Henric al V-lea al Angliei, dar negocierile au eșuat, astfel că la vârsta de 30 de ani prințesa era încă necăsătorită, ceea ce era total neobinșnuit într-o epocă în care fetele de rangul ei erau de mult timp soții și mame.
În 1428, Casa de Valois i-a făcut Isabelei propunerea de a se căsători cu Filip cel Bun, ducele de Burgundia, care era deja văduv de două ori, ambele sale soții precedente, Michelle de Valois și Bonne de Artois, murind înainte de a oferi un moștenitor tronului. Familia regală portugheză a fost de acord cu mariajul, astfel că cei doi s-au căsătorit prin procură pe 29 iulie 1429. După opt săptămâni, pe 19 octombrie 1429, Isabela, însoțită de aproximativ 20 de nave și 2.000 de portughezi, și-a părăsit țara natală pentru totdeauna, a călătorit timp de unsprezece săptămâni în condiții meteorologice extrem de dificile, motiv pentru care și-a pierdut o parte din trusoul de nuntă, și a ajuns în noua ei patrie la sfârșitul lunii decembrie.
Cuplul princiar a făcut apoi un turneu prin principalele teritorii ale Burgundiei, plecând de la Gent spre Kortrijk, apoi la Lille, Bruxelles, Arras, Péronne-en-Mélantois și Mechelen.
Infanta portugheză a fost luată prin surprindere de stilul luxos al vieții de curte din Burgundia, una dintre cele mai extravagante din Europa de la acea vreme. Isabela părea o călugăriță printre celelalte doamne din anturajul ei și a fost extrem de dezamăgită când a descoperit comportamentul imoral al soțului, care avea numeroase amante și nu mai puțin de 50 de copii nelegitimi și nu s-a jenat să-și continue relațiile extraconjugale chiar din primele luni ale mariajului cu proaspăta soție.
Prințesa a adus pe lume primul ei copil pe 30 decembrie 1430, băiatul, Antoine, fiind botezat pe 16 ianuarie 1431. În toamna acelui an Isabela era din nou însărcinată cu cel de-al doilea ei fiu, Iosif. În această perioadă a petrecut o lungă perioadă de timp alături de soțul ei și a avut ocazia să-și demonstreze inteligența și abilitățile politico-diplomatice, iar el a început să o privească cu alți ochi. Din acest motiv, când Carol al VII-lea al Franței a atacat Burgundia, în ianuarie 1432, Filip a decis ca ea să reprezinte ducatul în negocierile diplomatice. Din păcate, ambii băieți ai infantei au murit în 1432, dar un an mai târziu, pe 10 noiembrie 1433, a venit pe lume viitorul Carol Temerarul.
Isabela era o femeie rafinată și inteligentă, căreia îi plăcea să fie înconjurată de artiști și poeți, a finanțat artele și și-a menținut abilitățile în negocierile politice, dar și în cele matrimoniale, aranjând multe dintre căsătoriile membrilor curții sale regale, inclusiv mariajul fiului ei, Carol, cu Caterina a Franței, când băiatul avea doar șapte ani.
În anul 1457, a decis să se retragă din viața publică, s-a distanțat de soțul ei, care își continua aventurile extraconjugale, și s-a dedicat unei vieți de rugăciune. În cele din urmă a părăsit curtea ducală și s-a refugiat la castelul La Motte-au Bois, unde a înființat un fel de curte paralelă, devenind protectoarea adversarilor politicii oficiale a soțului ei. Ducesa Isabella a Burgundiei a murit pe 17 decembrie 1471 la Aire-sur-la-Lys.
