Ivan al VI-lea, țarul-copil, a fost “condamnat la uitare”

Ivan al VI-lea Antonovici s-a născut pe 23 august 1740 la Sankt Petersburg și a fost cel mai mare dintre cei cinci copii ai Ducelui Anthony Ulrich de Brunswick-Lüneburg și ai Annei Leopoldovna de Mecklenburg-Schwerin, singura nepoată a împărătesei Ana a Rusiei. Pe 5 octombrie 1740, micuțul Ivan a fost adoptat de bunica sa, care era pe patul de moarte, și a fost declarat moștenitor aparent al tronului. Împărăteasa a decis, spre surprinderea tuturor, că iubitul și consilierul ei, Ernst Johann von Biron, duce de Courland, va servi ca regent până la majoratul băiatului.

Țarina a murit la scurt timp după aceea, pe 28 octombrie 1740, iar a doua zi pruncul a fost proclamat țar sub numele Ivan al VI-lea, Autocrat al Tuturor Rusiilor, în timp ce Biron i-a devenit regent. Cu toate acestea, ideea ca întreaga putere să fie concentrată în mâinile fostului iubit al suveranei defuncte nu a fost acceptată de părinții copilulului și de nobilii de la curtea imperială. În perioada în care a fost amantul Anei, bărbatul își făcuse mulți dușmani, așa că, după trei săptămâni, tatăl lui Ivan a pus la cale înlăturarea lui. La miezul nopții de 18 spre 19 noiembrie 1740, regentul a fost sechestrat în dormitorul său de susținătirii cuplului regal, apoi a fost exilat în Siberia. Mama micuțului, Anna Leopoldovna, a devenit regentă, deși guvernarea efectivă era exercitată de vice-cancelarul Andrei Osterman.

Domnia lui Ivan și regența mamei au durat treisprezece luni, până pe 6 decembrie 1741, când, după o lovitură de stat, pe tronul Rusiei a fost înscăunată Elisabeta Petrovna, cea de-a doua fiică supraviețuitoare a țarului Petru cel Mare și a Ecaterinei I, iar copilul și familia sa au fost închiși în cetatea Dünamünde, după o detenție preliminară la Riga.

În iunie 1744, noua împărăteasă l-a transferat pe Ivan, care avea doar 4 ani în acel moment, în localitatea Kholmogory, aflată pe țărmul Mării Albe, unde a rămas pentru următorii doisprezece ani, izolat de familie și nevăzând pe nimeni altcineva decât pe temnicerul său. Mai târziu tânărul a fost transferat în secret în cetatea Shlisselburg, unde era și mai drastic păzit, nici măcar comandantul cetății necunoscând adevărata identitate a “unui anumit prizonier”.

De-a lungul domniei Elisabetei, numele lui nu a mai fost pomenit, iar toate monedele, documentele și publicațiile care purtau numele și titlurile lui Ivan au fost confiscate și distruse, de aceea astăzi înscrisurile referitoare la el sunt extrem de rare.

După ascensiunea la tron a lui Petru al III-lea, în 1762, situația lui Ivan era pe cale să se îmbunătățească, pentru că noul împărat l-a vizitat și a simpatizat cu situația sa, dar țarul a fost detronat câteva săptămâni mai târziu. În acest context, gardienilor lui Ivan le-au fost trimise noi instrucțiuni, care prevedeau pedeapsa prin biciuire a deținutului dacă situația devenea imposibil de gestionat.

În vara anului 1762, când pe tronul Rusiei a urcat țarina Ecaterina a II-a, ofițerului responsabil cu paza “celui fără nume” i-au fost trimise ordine și mai stricte, spunându-i-se că prizonierul poate fi omorât dacă se încearcă eliberarea lui de forțe din afara fortăreței. Cei douăzeci de ani de izolare la care fusese supus până în acel moment au perturbat echilibrul mental al lui Ivan. În ciuda misterului care îl înconjura, tânărul era conștient de originea sa imperială și se autointitula Gosudar (Suveran). Gardienii primiseră instrucțiuni să nu fie educat, dar Ivan învățase să scrie și avea dreptul de a i se citi Biblia.

Un sublocotenent al garnizoanei de pază pe nume Vasili Mirovici a aflat identitatea prizonierului și a pus la cale un plan pentru a-l pune în libertate și a-l proclama țar. La miezul nopții de 5 iulie 1764, Mirovici și câțiva din ofițerii garnizoanei l-au arestat pe comandantul Berednikov și au încercat să-l elibereze pe deținut. Temnicerii băiatului, la ordinele comandantului lor, un ofițer pe nume Chekin, l-au ucis imediat pe țarul fără tron, urmând instrucțiunile secrete pe care le primiseră. Mirovici și susținătorii lui au fost arestați și executați la scurt timp după aceea. Țarul Ivan a fost înmormântat în cetate, iar moartea lui a asigurat continuitatea domniei Ecaterinei a II-a pe tronul Rusiei.

Mai târziu, pe 30 iunie 1780, frații lui Ivan, două fete și doi băieți care se născuseră în închisoarea în care fuseseră încarcerați părinții lor, au fost eliberați și dați în custodia unei mătuși, regina văduvă Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel, stabilindu-se în Danemarca. Aici au trăit în arest la domiciliu pentru tot restul vieții, sub tutela Julianei și pe cheltuiala țarinei Ecaterina.

Mormântul țarului Ivan al VI-lea, care fusese înhumat lângă zidurile cetății Shlisselburg, a fost distrus ulterior, iar osemintele lui nu au mai fost găsite niciodată.