AcasăVizionariiPictori și sculptoriLouise de Broglie, contesa pictată în intimitatea budoarului

Louise de Broglie, contesa pictată în intimitatea budoarului

Louise de Broglie, Contesă d’Haussonville s-a născut pe 25 mai 1818 la Coppet, în Elveția, și a fost fiica diplomatului Victor de Broglie, al 3-lea Duce de Broglie și a Albertinei, baroneasa Staël von Holstein, fetița fiind cea mai mare dintre cei trei copii ai familiei care au supraviețuit până la maturitate.

Prin mama ei, Louise a fost nepoata celebrei Germaine de Staël, cunoscută ca Madame de Staël. Deși bunica a murit cu un an înainte de nașterea copilei, Louise s-a născut în Château de Coppet din Elveția, reședința devenită celebră datorită scriitoarei. Louise va moșteni moșia Coppet în 1878 și va fi înmormântată acolo, proprietatea fiind și astăzi deținută de descendenții contesei d’Haussonville.

 

Louise și-a scris autobiografia în care a povestit despre educația pe care a primit-o și despre pasiunea ei pentru literatură și muzică, în special pentru operă. Citea cu nesaț toate cărțile nou apărute, cânta la pian și l-a cunoscut personal pe Chopin, fiind considerată și o pictoriță talentată.

În octombrie 1836, la vârsta de 18 ani, tânăra s-a căsătorit cu viitorul membru al Adunării Naționale franceze, istoricul Joseph d’Haussonville, mărturisind mai târziu: „Am vrut să mă căsătoresc tânără și să am o poziție strălucită în societate. Și acesta, practic, a fost singurul motiv m-am căsătorit cu el”.

Cuplul a locuit la Hôtel de Broglie din Paris, aflat pe rue Saint-Dominique, o reședință renovată pentru ei de arhitectul și designerul de interioare Hippolyte Destailleur, celebru în epocă. Louise a avut trei copii: Victor-Bernard, care a murit în copilărie, la doar un an, Mathilde, care nu s-a căsătorit niciodată, și Gabriel Paul Othenin Bernard, cunoscut sub numele de Paul-Gabriel d’Haussonville, care a devenit un politician și eseist renumit și datorită căruia există astăzi mulți descendenți ai familiei.

Louise este unică în istorie pentru că este fiica, sora, soția și mama a patru membri ai Academiei Franceze. Tatăl ei, Victor, fratele Albert, soțul Joseph și fiul său, Paul-Gabriel, nu și-au ocupat simultan locurile în Academie, Paul-Gabriel fiind ales în 1888, la șase ani după moartea mamei sale.

 

Louise a fost considerate o femeie independentă, liberală și prea sinceră după standardele epocii în care a trăit și în circumstanțele rangului ei nobiliar. A publicat în 1858 un eseu biografic extins al naționalistului irlandez Robert Emmet și mai târziu o biografie a Mariei Adélaïde de Savoia și una a Margaretei de Valois, regina Navarrei.

În 1872, frumoasa contesă a publicat o biografie în două volume a lordului Byron (La Jeunesse de Lord Byron și Les Dernières Années de Lord Byron), care a fost inspirată din observațiile și interacțiunile bunicii sale, Madame de Staël, cu poetul englez.

În 1838, la doi ani după căsătorie, vicontele d’Haussonville a intenționat să-i comande pictarea portretului soției sale pictorului Franz Xaver Winterhalter, un favorit al familiilor regale europene, dar Winterhalter nu era disponibil. Astfel că l-a contactat pe Jean Auguste Dominique Ingres. Louise și soțul ei l-au întâlnit prima dată pe pictor la Roma, în 1840, în perioada în care acesta conducea Academia Franceză din Italia și locuia la Villa Medici. Până în vara anului 1842 artistul a preluat această comandă, dar misiunea nu a fost deloc ușoară nici pentru pictor, nici pentru model. Louise petrecea luni de zile în străinătate, iar ședințele ei ca model au fost întrerupte când a fost însărcinată. Există cel puțin 16 schițe pregătitoare, precum și un portret de probă în ulei și se știe că pictorul a revizuit semnificativ costumația Louisei și i-a rafinat expresia facială, i-a făcut bărbia mai ascuțită, ochii mai mici și nasul mai îngust.

 

Louise de Broglie a murit pe 21 aprilie 1882 la Paris. Portretul ei a rămas în proprietatea familiei timp de optzeci de ani, deși a fost expus public de mai multe ori. După moartea fiului Louisei, Paul-Gabriel d’Haussonville, în 1924, descendenții săi au vândut tabloul, pentru a putea să plătească impozitele imobiliare ale familiei, dealerului de artă Georges Wildenstein, de la care a fost achiziționat de Frick Collection pentru 125.000 de dolari în 1927, la opt ani după moartea lui Henry Clay Frick. În 1935, Casa Frick a devenit muzeu și de atunci tabloul a fost aproape continuu expus publicului din New York.

 

 

Niciun comentariu

Lasă un comentariu