
Lucrezia Tornabuoni s-a născut pe 22 iunie 1427 la Florența, părinții ei fiind Francesco di Simone, membru al unei familii nobile, și Nanna di Niccolo. Adolescenta a primit o educație bună pentru femeile din vremea ei, având cunoștințe de matematică și finanțe, literatură, retorică și teologie, latină, greacă și italiană.
Pe 3 iunie 1444, s-a căsătorit cu Piero di Cosimo de’ Medici, fiul bancherului Cosimo de’ Medici, cu care tatăl ei era prieten, zestrea de 1.200 de florini pe care a adus-o în mariaj ajutând la consolidarea alianței dintre cele două familii. Soții au avut o relație apropiată și s-au îngrijit ca moștenitorii lor să primească, la rândul lor, o educație bună, concentrându-se pe literatură și arte plastice, dar le-au angajat și tutori pentru a le da lecții de politică, noțiuni de afaceri, contabilitate și filozofie.
Cuplul a avut opt copii, dar trei dintre ei nu au ajuns la maturitate, supraviețuitorii fiind Maria, Bianca, Lucrezia, Lorenzo și Giuliano. Ducesa a fost deosebit de inteligentă și pricepută în chestiuni politice, socrul ei, primul conducător de facto al familiei de’ Medici din Florența, fiind un admirator al abilităților de a lua cele mai bune decizii în cele mai complicate situații.
După ce Piero a ajuns la conducerea Florenței, în 1464, bărbatul s-a îmbolnăvit de gută, afecțiunea l-a ținut imobilizat la pat, dar, fiind foarte implicat în viața ducatului, a transformat dormitorul familiei în sală de consiliu. Lucrezia a preluat misiunea de diplomat al curții, era plecată frecvent în călătorii și și-a reprezentat cu succes soțul la întâlnirile cu Papa.
După moartea lui Piero, în 1469, a obținut o influență politică suplimentară, devenind consilieră a fiului lor, Lorenzo Magnificul. Pentru a îmbunătăți statutul social al familiei, a aranjat ca acesta să se căsătorească cu Clarice Orsini în iunie 1469, zestrea miresei fiind de 6.000 de florini.
Puternica ducesă avea abilități extraordinare în afaceri, a cumpărat case, magazine și ferme în Pisa și Florența și în împrejurimi, iar proprietățile au fost închiriate unor terți, extinzându-și astfel rețeaua economico-financiară. În 1477, a închiriat o baie publică lângă Volterra, pe care a renovat-o și a transformat-o într-o afacere profitabilă. A devenit însă cunoscută și pentru că a oferit donații importante mănăstirilor pentru a ajuta văduvele și orfanii, și-a folosit propriul venit pentru a da zestre fetelor din familiile sărace astfel încât acestea să se poată căsători, a fost și o importantă patroană a artiștilor și a scris ea însăși povești religioase, piese de teatru și poezii.
Lucrezia Tornabuoni a murit la Florența, pe 25 martie 1482, la vârsta de 54 de ani, după o perioadă îndelungată de suferință provocată de artrită și de mai multe afecțiuni dermatologice, fiind înmormântată la Biserica San Lorenzo.
mariana iacob / June 25, 2022
Va multumesc pentru articolele intteresante si bine documentate !
/