Ioana a Austriei, viitoare ducesă de’ Medici, s-a născut pe 24 ianuarie 1547 la Praga și a fost cea mai mică fiică dintre cei 15 copii ai lui Ferdinand I, împărat al Sfântului Imperiu Roman, și ai Annei Iagello. Fetița și-a pierdut mama după doar două zile de la naștere, dar a fost crescută cu multă dragoste la curtea de la Viena, tatăl său ocupându-se cu grijă de copii.
Arhiducesa a fost logodită cu Francesco I, fiul lui Cosimo I de’ Medici, Marele Duce de Toscana, și al Eleonorei de Toledo, și a ajuns la Florența în 1565, fiind primită cu multă bucurie de socrul ei, onorat de mariajul fiului lui cu o membră a familiei de Habsburg.
În cinstea acestei căsătorii, la Florența s-au construit o serie de edificii care pot fi văzute și astăzi, printre care Coridorul Vasari, care leagă Palazzo Vecchio și Galleria Uffizi de Palazzo Pitti (clădit pentru ca invitații la ceremonie să se poată deplasa fără să mai iasă în stradă de la sediulul guvernului la reședința familiei, dar care putea servi și ca o cale de refugiu pentru familia ducală în caz de necesitate) și Fântâna lui Neptun din Piazza della Signoria și, în plus, s-au comandat mai multe fresce pentru Palazzo Vechio.
Mariajul celor doi tineri a avut loc pe 25 decembrie 1565 și cu această ocazie orașul a fost împodobit cu ajutorul lui Giorgio Vasari, Vincenzo Borghini și Giovanni Caccini, cei mai apreciați artiști ai epocii.
Ioana de Austria a fost, însă, nefericită pe toată durata scurtei ei căsnicii pentru că Francesco era mai interesat de științele oculte, alchimie și arte decât de viața de familie și nu o plăcea deloc pe soția sa austriacă pe care o considera incultă și lipsită de rafinament și eleganță. În plus, arhiducesa suferea de o afecțiune gravă la coloana vertebrală, probabil o scolioză severă, și, ignorată de soțul ei și disprețuită de florentini, a fost afectată de depresie.
Poziția Ioanei de Austria era dezavantajată și pentru că născuse șase fiice (din care doar două vor ajunge la maturitate, Maria de’ Medici, viitoarea regină a Franței, și Eleonora de Medici, care se va căsători cu Vincenzo I Gonzaga), iar absența unui moștenitor de sex masculin care să preia conducerea Toscanei a provocat un conflict permanent între cei doi soți.
La puțin timp după căsătorie, Francesco a început o relație cu o nobilă venețiană numită Bianca Capello, o femeie căsătorită și îndrăzneață, care avea deja un copil, o fetiță numită Pellegrina Bonaventuri. Aventura a devenit de notorietate nu doar printre membrii familiilor nobiliare din Florența, ci la toate curțile regale europene, pentru că cei doi se afișau împreună la evenimente publice și nu se sfiau să-și arate afecțiunea.
Amanta a fost prima care i-a dăruit în 1576 lui Francesco un fiu care a fost botezat Antonio, un copil despre care a circulat zvonul că nu e al ei, ci al unei servitoare, pe care femeia l-ar fi luat din prima zi a nașterii de la mama lui în speranța că băiatul va deveni moștenitor l ducatului
Totuși, pe 25 mai 1577 Ioana l-a adus pe lume pe Fillipo, mult așteptatul fiu al Marelui Duce, iar copilul a fost primit cu multă bucurie la curtea din Florența și a spulberat pentru moment speranțele Biancăi pentru ascensiunea băiatului ei.
Pe 10 aprilie 1578, Ioana, care era din nou însărcinată, a căzut pe scări și după câteva ore a născut un copil care a murit imediat. A doua zi, pe 11 aprilie, a încetat și ea din viață, iar circumstanțele morții au fost îndelung comentate de nobilii florentini care aveau suspiciunea că ar fi fost ucisă de Francesco și de amanta acestuia, Bianca, pentru ca cei doi să se poată căsători. Fillipo, care suferea de hidrocefalie, a murit patru ani mai târziu, pe 29 martie 1582.
Marele Duce de Toscana s-a recăsătorit în secret în 1579 cu Bianca Capello, care între timp devenise văduvă după ce soțul ei a fost asasinat în mod misterios, și l-a recunoscut oficial pe Antonio, băiatul fiind crescut ca moștenitor legitim al ducatului.
Cei doi soți au murit opt ani mai târziu, la o zi distanță, pe 19 și, respectiv, 20 octombrie 1587, în reședința Medici din orașul Poggio a Caiano. Imediat după moartea lor s-a presupus că ar fi fost otrăviți de fratele lui Francesco, cardinalul Ferdinand de’ Medici, deși versiunea oficială a fost că au murit de malarie. Otrăvirea a fost luată în calcul din nou în 2006, când cercetătorii italieni au făcut analizele toxicologice ale rămășițelor celor doi și au declarat că intoxicația cu arsenic ar fi fost posibila cauză a morții.
După moartea părinților lui, Antonio a fost înlăturat de la succesiune de către fratele lui Francesco, Ferdinand, care a devenit Marele Duce de Toscana. La optsprezece ani, tânărul s-a alăturat Ordinului Cavalerilor de Malta, a primit de la unchiul său mai multe proprietăți și a fost preocupat toată viața, ca și tatăl lui, de alchimie, muzică și arte.
Surse:
Francesco Mari, The mysterious death of Francesco I de’ Medici and Bianca Cappello: an arsenic murder? (articol științific publicat pe site-ul National Library of Medicine)
The Medici Project (www.medici.org)
