Într-una dintre sălile Muzeului Thyssen-Bornemisza din Madrid se află un tablou care atrage toate privirile vizitatorilor. Este portretul Giovannei Tornabuoni, născută degli Albizzi, imortalizată de artistul florentin Domenico Ghirlandaio la sfârșitul secolului al XV-lea.
Chipul ei a supraviețuit veacurilor, iar povestea acestei nobile aparține unei lumi astăzi dispărute, în care politica, banii și alianțele matrimoniale modelau destinele femeilor.
Giovanna a venit pe lume pe 18 decembrie 1468, în familia Albizzi, una dintre cele mai vechi și mai influente case nobiliare ale Florenței. În 1486, la vârsta de 17 ani, s-a căsătorit cu Lorenzo Tornabuoni, fiul bancherului Giovanni Tornabuoni, un important mecena al artelor. Festivitățile au cuprins banchete și dansuri pe platforme de lemn special construite în apropierea palatelor Tornabuoni și Albizzi, iar Sandro Boticelli a pictat, special pentru această ocazie, o frescă ce le înfățișează pe Cele Trei Grații oferind flori miresei.
Mariajul a fost unul strategic, pentru că unea două familii de rang înalt într-o perioadă în care Casa de’ Medici domina orașul, iar elitele își consolidau pozițiile prin alianțe bine calculate.
La un an după nuntă, a născut un băiat care a primit numele Giovanni Antonio Gerolamo. Viața ei părea să urmeze traseul obișnuit pentru o doamnă din aristocrația epocii, dar s-a sfârșit prematur, pe 7 octombrie 1488. Tânăra s-a stins din viață în timp ce era însărcinată cu al doilea copil, cu puțin înainte de a împlini vârsta de 20 de ani.
Moartea Giovannei l-a afectat mult pe soțul ei, care a decis să-i comande un portret postum, pentru a și-o aminti pentru tot restul vieții. Lucrarea a fost realizată de Domenico Ghirlandaio, pictorul oficial al familiei Tornabouni, care era cunoscut pentru frescele de mari dimensiuni pe care le realiza în bisericile florentine și pentru abilitatea de a reda cu fidelitate realitatea socială a epocii.
Artistul a înfățișat-o pe Giovanna din profil, după modelul monedelor antice, într-o compoziție sobră și elegantă. Tânăra poartă o rochie somptuoasă, brodată cu fir de aur, iar părul îi este prins într-un coafură elaborată, după moda florentină a timpului. Fundalul este întunecat, dar în nișa din dreapta se regăsesc câteva obiecte cu valoare simbolică: un colier de coral, considerat talisman împotriva spiritelor rele, o carte de rugăciuni, care sugerează evlavia, un ștergar fin, simbol al bunului gust și al fragilității, și o inscripție în limba latină: „Artă, dacă ai putea să redai moravurile și sufletul, n-ar exista pe pământ un tablou mai frumos decât acesta.”
Inițial, tabloul a fost păstrat în Palatul Tornabuoni din Florența, apoi a trecut în proprietatea altor familii nobiliare italiene, o dovadă fiind menționarea în inventarele familiei Pandolfini în secolul al XVII-lea.
În secolul al XIX-lea, a fost achiziționat de colecționari celebri – printre proprietarii vremelnici aflându-se bancherul francez Achille Seillière și magnatul american J. P. Morgan Jr., fiind cumpărat în 1935 de baronul Heinrich Thyssen-Bornemisza, care l-a inclus în colecția sa privată.
Astăzi, lucrarea, care este considerată una dintre cele mai importante portrete ale Renașterii italiene, este expusă în Muzeul Thyssen-Bornemisza din Madrid.
Domenico Ghirlandaio, cronicarul vizual al Florenței
Născut în 1448 la Florența, Domenico Ghirlandaio a fost unul dintre cei mai apreciați pictori ai generației sale, devenind cunoscut pentru atenția la detalii, pentru realismul chipurilor și pentru modul în care introducea elemente contemporane în scenele religioase. A colaborat cu familia de’ Medici, printre comenzile importante pe care le-a primit fiind decorarea cu fresce a capelelor din Florența. Atelierul lui a fost locul unde s-a format, în tinerețe, Michelangelo Buonarroti.
Giovanna Tornabuoni nu a lăsat în urmă scrisori, jurnale sau cronici. A trăit doar 19 ani, a fost mamă doar un an, viața i s-a încheiat prematur, dar portretul ei, realizat într-un moment în care dispăruse din lumea celor vii, a făcut-o cunoscută secolelor următoare.
