Marie Grosholtz s-a născut pe 1 decembrie 1761, la Strasbourg. Tatăl ei, Joseph, fusese ucis în Războiul de șapte ani cu doar două luni înainte de venirea pe lume a micuței, iar când avea șase ani, mama, Anne-Marie Walder s-a mutat la Berna, în Elveția. unde a fost angajată în casa medicului Philippe Curtius ca menajeră.
Curtius, pe care Marie l-a considerat unchiul său, era pasionat de modelarea cerii și și-a folosit inițial talentul de sculptor în ceară pentru a ilustra anatomia corpului uman, iar mai târziu a început să modeleze portrete umane. Doctorul s-a mutat la 1765 la Paris, unde a înființat un cabinet de portrete numit “En Cire”. În acel an, a realizat figura în ceară a ultimei amante a lui Ludovic al XV-lea, Madame du Barry, care astăzi este considerată cea mai veche lucrare de acest tip din lume.
Un an mai târziu, Marie Tussaud și mama ei i s-au alăturat doctorului Curtius la Paris. În 1770, medicul a organizat prima expoziție a figurilor modelate în ceară și a atras o mulțime uriașă de curioși. În 1776, exponatele au fost mutate la Palais Royal și în 1782 s-a deschis o a doua expoziție, Caverne des Grands Voleurs (Caverna Marilor Hoți), precursoarea celebrei Camere a Ororilor din Muzeul Tussaud de la Londra.
Doctorul Curtius a învățat-o pe Marie arta modelării și, pentru că fata s-a dovedit talentă, a început să lucreze cot la cot mentorul ei. În 1777, Marie a creat prima sa figură de ceară, cea a lui Voltaire, iar din 1780 până la Revoluția franceză din 1789 a modelat portretele unor celebrități precum Jean-Jacques Rousseau și Benjamin Franklin. Tot ea era chemată să imortalizeze capetele persoanelor executate la ghilotină și se pare că membrii familiei regale au fost atât de mulțumiți de munca ei, încât a fost invitată să locuiască în anexele de la Versailles.
Marie era percepută ca simpatizantă a monarhiei, așa că în timpul Revoluției franceze a fost arestată și condamnată la moarte. Femeia a fost tunsă și se pregătea execuția pe ghilotină, dar în ultimul moment a fost eliberată datorită admirației revoluționarului și eseistului francez Jean Marie Collot d’Herbois pentru maestrul ei, doctorul Curtius. Marie Tussaud a declarat că a fost apoi angajată pentru a face măștile mortuare ale victimelor Revoluției, inclusiv pe cele ale lui Ludovic al XVI-lea, Mariei Antoaneta, Jean-Paul Marat și Maximilien Robespierre.
În 1794, când protectorul ei, Curtius, a murit, i-a lăsat moștenire colecția sa de lucrări de ceară. În 1795, femeia s-a căsătorit cu François Tussaud, un inginer civil, împreună cu care a avut trei copii, o fiică care a murit la scurt timp după naștere și doi băieți, Joseph și François.
În 1802, după semnarea Tratatului de la Amiens, Tussaud a plecat la Londra împreună cu fiul ei, Joseph, pe atunci în vârstă de patru ani, pentru a-și prezenta colecția de sculpturi în ceară. Acceptase o invitație de la Paul Philidor, un magician cunoscut în epocă, pentru a-și expune lucrările în spectacolul acestuia de la Teatrul Lyceum, dar pentru că afacerea nu s-a dovedit profitabilă din punct de vedere financiar, s-a mutat la Edinburgh în 1803.
În timpul războaielor napoleoniene, Madame Tussaud nu a putut să se întoarcă în Franța, așa că a călătorit cu colecția ei de figuri de ceară în întreaga Anglie. În 1822, s-a reîntâlnit cu celălalt fiu al său, François, care a început să o ajute la realizarea lucrărilor. Soțul, François, a rămas în Franța, iar cei doi nu s-au mai văzut niciodată.
În 1835, Marie a inaugurat prima sa expoziție permanentă în Baker Street, la etajul superior al “Baker Street Bazar”, iar în 1838 a început să își scrie memoriile. În 1842, și-a făcut un autoportret în ceară, care astăzi este expus la intrarea în muzeul care-i poartă numele, alături de alte câteva sculpturi realizate la începutul secolului XX care au rezistat timpului.
După retragerea din activitate a bătrânei doamne, fiul ei, François, a devenit artistul-șef al muzeului din Londra, apoi a fost succedat de fiul său, Iosif, care a fost urmat de John Theodore Tussaud.
Marie a încetat din viață pe 16 aprilie 1850, la vârsta de 88 de ani, la Londra. Muzeul de ceară care îi poartă numele a devenit una dintre cele mai importante atracții turistice din Anglia și s-a extins în întreaga lume, având astăzi filiale la Amsterdam, Beijing, Bangkok, Berlin, Blackpool, Sydney, Hong Kong, Las Vegas, San Francisco, Shanghai, Washington, New York, Orlando, Hollywood, Singapore, Viena și New Delhi.
