Piotr Ceaikovski și blestemul holerei

Născut pe 7 mai 1840 la Votkinsk, într-o familie burgheză, Piotr Ceaikovski a început să studieze pianul la vârsta de 5 ani. În 1854, pe când avea 14 ani, mama lui a murit din cauza holerei, iar acest eveniment tragic l-a marcat profund pe adolescent. Mai târziu, Piotr a obținut o diplomă în drept și s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiției, dar în 1863, împotriva hotărârii familiei, a părăsit slujba de la minister și a început să studieze cu Anton Rubinstein.

Trei ani mai târziu și-a încheiat studiile de muzică și Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înființatul Conservator din Moscova. În această perioadă tânărul a compus Simfonia nr. 1 în sol minor și s-a împrietenit cu mai mulți membri din “Grupul celor cinci”.

În vara anului 1872, a compus Simfonia a 2-a în do minor (numită și “Ucraina”), iar în iarna anului 1874 a avut loc prima reprezentație cu un concert de pian.

După patru ani, muzicianul a început un schimb de scrisori cu Nadejda von Meck, o mare admiratoare a sa, o doamnă discretă și bogată care i-a oferit, timp de 13 ani, o pensie de 6.000 de ruble pe an. Ceaikovski nu a întâlnit-o niciodată pe Nadejda, cei doi au schimbat peste 1.200 de scrisori, dar relațiile lor au rămas “strict epistolare”.

Un amănunt puţin cunoscut din viaţa lui Piotr Ceaikovski este vizita pe care muzicianul a făcut-o în România. Suita întâi pentru orchestră, ciclul de romanţe op. 38 şi op. 47, trei acte din opera “Fecioara din Orleans“ şi cele trei piese pentru vioară şi pian (Melodie, Medicaţiune şi Scherzo) cunoscute sub numele “Amintiri dintr-un loc drag“ sunt lucrări pe care le-a scris în perioada petrecută la Brăila şi în Delta Dunării.

Ceaikovski a sosit în România pe 17 mai 1878, venind de la Kamenka, din Ucraina, iar zece zile mai târziu compozitorul terminase cele 6 piese care alcătuiesc op. 38 şi tot în acel an a schiţat uvertura „Romeo şi Julieta” şi suita întâi pentru orchestră. Pe 30 mai a părăsit Brăila, plecând spre Verbovka şi Kamenka, dar a revenit pentru a doua oară pe 11 august 1878. Din această perioadă datează Scherzo-ul pentru orchestră şi schiţele unei opere pe textul lui Alfred de Musset.

Un an mai târziu, pe 3 mai 1879, muzicianul a venit pentru a treia oară la Brăila, dar a stat numai zece zile și s-a reîntors pentru ultima oară pe 2 mai 1880.

În iulie 1877, Piotr Ceaikovski a trăit unul din episoadele cele mai nefericite ale vieții sale. Pentru a pune capăt speculațiilor privind homosexualitatea lui, s-a căsătorit cu Antonina Milioukova, o fostă elevă. Tânăra era îndrăgostită de marele compozitor, dar căsătoria a fost un eșec. După doar două luni și jumătate de mariaj, Ceaikovski a încercat să se sinucidă, nemaiputând să suporte prezența soției. La scurt timp s-a despărțit de Antonina, dar, din cauza regulilor privind divorțul în Rusia imperială, cei doi au rămas căsătoriți legal până la moartea lui, în 1893.

Muzicianul și-a revenit greu din depresie, dar, după ce starea sa psihică s-a ameliorat, a compus primul balet, “Lacul lebedelor”. Premiera a avut loc postum la Sankt Petersburg, la “Teatrul Mariinski”, pe 15 ianuarie 1895.

În anul 1890, Nadejda von Meck a întrerupt finanțarea lui Ceaikovski, explicându-i că are anumite probleme financiare, dar se pare că motivul real era că aflase de homosexualitatea lui, moment în care, profund șocată, a oprit brusc corespondența. Compozitorul și-a revenit cu greu și în 1891 a mers într-o călătorie în Statele Unite ale Americii, unde și-a dirijat lucrările, cu ocazia inaugurării sălii de concerte Carnegie Hall. În anul 1892, a finalizat cel de-al treilea balet al său, “Spărgătorul de nuci”, după basmul “Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” al lui E. T. A. Hoffmann.

Pe 6 noiembrie 1893, la nouă zile după ce a terminat Simfonia a 6-a în si minor Patetica op.74, Piotr Ceaikovski a murit de holeră, pentru că băuse apă nesterilizată din râul Neva. Există trei versiuni asupra acestui tragic eveniment – prima spune că a băut apă într-un restaurant unde lua prânzul de obicei, o alta arată că, înainte de a pleca la masă, ar fi băut un pahar cu apă acasă la fratele său, iar alte surse spun că actul său a fost deliberat, deci ar fi fost vorba despre o sinucidere. Contaminarea cu bacili de holeră a fost consemnată drept cauză oficială a morții marelui compozitor rus.

Piotr Ceaikovski a beneficiat de funeralii naționale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg.