HomeRăzboaie și revoluțiiMarele scriitor Robert Musil, o viață în exil

Marele scriitor Robert Musil, o viață în exil

Robert Musil
DS TW
Robert Musil

Robert Musil s-a născut pe 6 noiembrie 1880 la Klagenfurt, în Austria, și a fost fiul inginerului Alfred Musil, un bănățean originar din Timișoara, și al Herminei, o tânără austriacă. Când copilul avea doi ani, familia a plecat din Klagenfurt și s-a stabilit în orașul Styria din Boemia.

Robert a fost înscris la colegiul din oraș, dar în 1891 familia s-a mutat la Brno. În timpul școlii, adolescentul a fost un copil recalcitrant, și-a manifestat rebeliunea față de părinți, iar aceștia au decis să-l trimită la școala militară din Eisenstadt. În septembrie 1894, băiatul a fost admis la liceul militar pentru tineri ofițeri Mährish-Weisskirchen, iar trei ani mai târziu a intrat la școala politehnică din Brünn. Din această perioadă datează primele sale însemnări în jurnal și tot acum a scris primele poezii și câteva piese de teatru, astăzi pierdute.

În 1899 tânărul s-a îndrăgostit de o actriță din Berlin, Paula Ulmann, pe care a numit-o în jurnalul său Valerie, apoi a avut o relație cu Herma Dietz, care a fost modelul personajului Tonka din nuvela cu același nume.

În 1902, în timp ce lucra ca asistent voluntar al profesorului Julius Carl von Bach la școala politehnică din Stuttgart, a început o relație sentimentală cu o femeie numită Stephanie Tyrka, care a devenit muza și sfătuitoarea sa secretă.

În ianuarie 1903, Musil a fost numit locotenent în rezervă, a stat timp de o lună la cazarma din Brünn, iar începând cu luna august a lucrat la romanul “Rătăcirile elevului Törless”. Tânărul a decis apoi să își reia studiile la Universitatea din Berlin, s-a înscris la cursurile de filozofie și psihologie experimentală și a reluat relația cu Herma Dietz, care studia și ea la Berlin, iar în 1905 a finalizat cartea ce a fost publicată ulterior de editorul Wiener Verlag.

În 1906, Musil a cunoscut-o pe Martha Marcovaldi, viitoarea sa soție, o pictoriță ce era eleva lui Lovis Corinth și trăia la Berlin după ce se separase de cel de-al doilea său soț, Enrico Marcovaldi. Trei ani mai târziu, scriitorul a refuzat un post de asistent la catedra lui Alexius von Meinong, la Universitatea din Graz, preferând să lucreze la drama “Exaltații” și în această perioadă l-a întâlnit pe Ludwig Klages, care îl va inspira pentru personajul Meingast din “Omul fără însușiri”. Pe 15 aprilie 1911, Robert Musil s-a căsătorit cu Martha Marcovaldi, la scurt timp după divorțul pictoriței de soțul ei.

Din 1911 în 1914 scriitorul a lucrat ca bibliotecar la Universitatea Tehnică din Viena, apoi a devenit redactor al revistei literare Die Neue Rundschau și s-a mutat împreună cu soția sa la Berlin.

La izbucnirea Primului Război Mondial scriitorul a fost mobilizat în Austria, la comanda companiei I a armatei austro-ungare, dar apoi a trecut printr-o serie de transferuri în diferite garnizoare. Pe 14 martie 1914, în timp ce se afla în apropiere de Arabba, s-a îmbolnăvit de ulcer, gingivită și faringită și a ajuns la spitalul militar din Bruneck, apoi la Praga-Karolinenthal, pentru că suferea de o neurastenie depresivă, iar aici l-a întâlnit pe Franz Kafka. În 1917 scriitorul a fost trimis la Adelsberg, în Slovenia, a fost promovat căpitan pe 17 noiembrie 1917 și și-a petrecut ultimele luni ale războiului la Viena, la Kriegpressequartier, unde primise însărcinarea de a se ocupa de moralul trupelor.

Robert Musil

Experiența războiului a fost decisivă pentru tânărul scriitor care s-a concentrat, în următoarele sale volume, pe analiza consecinețele conflictului armat asupra civilizației, gândirii și artei. Pe 8 aprilie 1928, Musil a publicat în cotidianul Der Tag un extras din viitorul roman “Omul fără însușiri”, numit “Cacania. Un fragment”.

Prima versiune a cărții a apărut în actombrie 1930, un prim volum de 630 de pagini, tipărit în 5.000 de exemplare, iar în decembrie scriitorul Thomas Mann a scris în revista literară Das Tagebuch că acesta este romanul anului. Volumul al doilea a apărut în 1933, an în care, după venirea lui Hitler la putere, Musil a părăsit Germania și s-a stabilit la Viena, unde a publicat cel de-al doilea volum. Pe 6 februarie 1936 scriitorul a anunțat că lucrează la cea de-a treia parte a “Omului fără însușiri”, dar aceasta din urmă a rămas neterminată.

După invazia Austriei de armatele hitleriste în martie 1938, editorul lui Musil a părăsit Viena, Germania a refuzat publicațiile editurii Bermann-Rowohlt, iar vânzările cărților lui s-au prăbușit. Scriitorul s-a refugiat împreună cu soția sa, Martha, la Zürich, în Elveția, dar situația materială a cuplului era precară. Familia a fost susținută financiar de admiratori, mai ales de sculptorul austriac Fritz Wotruba și de pastorul protestant Lejeune, care au grijă ca Robert Musil să aibă din ce trăi până la sfârșitul vieții.

În octombrie 1938 o parte din cărțile sale au fost interzise de autoritățile germane și austriece pe motiv că au caracter dizident, iar după un an, în 1939, întreaga lui operă a avut aceeași soartă. Scriitorului i s-a oferit găzduire la Villa Tourlaque de lângă Cannes și susținere financiară din partea Comitetului Internațional pentru plasamentul intelectualilor refugiați din Geneva, dar Musil a refuzat și a decis să se stabilească temporar cu soția sa la Geneva. Plănuia să plece în Statele Unite pentru a-și relansa opera literară, dar a murit pe 15 aprilie 1942, la vârsta de 62 de ani, în urma unei congestii cerebrale. Pastorul Lejeune, care l-a sprijinit financiar în ultima parte a vieții, s-a ocupat de ceremonia funerară care s-a desfășurat în prezența a doar opt persoane. Cenușa scriitorului a fost împrăștiată pe muntele Salève din apropierea Genevei, așa cum și-a dorit. Un an mai târziu, soția lui, Martha Musil, a încercat să obțină fonduri pentru publicarea volumului al treilea din “Omul fără însușiri”, dar nu a reușit. Martha a murit pe 24 august 1949 la Roma, însă un an mai târziu Adolf Frisé, ultimul editor al scriitorului, a publicat mai multe extrase din roman, reușind astfel să atragă atenția asupra operei lui Robert Musil.

 

sursa:

Musil Museum

DS TW
Latest comment
  • Interesant.

leave a comment