Marguerite Marie Alibert s-a născut pe 9 decembrie 1890 la Paris și a fost cunoscută sub mai multe nume, printre care Maggie Meller, Marguerite Laurent și Prințesa Fahmy. Tatăl ei era vizitiu și se numea Firmin Alibert, iar mama, Marie Aurand, era menajeră.
Adolescenta a rămas însărcinată la vârsta de 16 ani și a adus pe lume o fetiță, Raymonde, iar în următorii opt-zece ani, a fost prostituată de stradă, până când l-a întâlnit pe un anume domn Denant.
Acesta conducea un bordel numit elegant, “Maison de Rendezvous”, frecventat de o clientelă ce provenea din înalta societate. Sub tutela lui Denant, tânăra a devenit curtezană de lux, iar în aprilie 1917 l-a întâlnit pe Eduard, Prințul de Wales, la Hôtel de Crillon din Paris.
La acel moment Eduard se afla în Franța ca ofițer al unui regiment de infanterie ce era cantonat pe frontul de vest în timpul Primului Război Mondial. Prințul s-a îndrăgostit de ea și i-a trimis mai multe scrisori înflăcărate, dar până la sfârșitul războiului a rupt relația cu frumoasa prostituată.
După război, Marguerite a însoțit un om de afaceri în Egipt și cu această ocazie a fost remarcată de prințul Ali Fahmy Bey. Cei doi s-au văzut după aceea întâmplător de mai multe ori la Paris și în cele din urmă, în iulie 1922, fata i-a fost prezentată oficial tânărului.
După această întâlnire, au început să trăiască împreună și au făcut un tur foarte mediatizat al cazinourilor și restaurantelor din Deauville, Biarritz și Paris. Fahmy s-a întors în Egipt, dar la scurt timp după aceea a invitat-o la Cairo, spunându-i că nu poate trăi fără ea. Fosta prostituată, care avea deja 32 de ani și un copil pe care îl părăsise la Paris, s-a căsătorit cu prințul egiptean în decembrie 1922.
Pe 1 iulie 1923, cuplul a sosit la Londra pentru a-și petrece vacanța, cei doi s-au cazat la Hotelul Savoy, împreună cu o secretară, un valet și o servitoare și câteva zile mai târziu, pe 9 iulie, s-au dus să vadă opereta “Văduva veselă”.
La întoarcerea la hotel, au luat o cină târzie și apoi au început să se certe chiar în restaurant. În aceeași noapte, la ora 2:30, Marguerite Alibert și-a împușcat soțul folosind un pistol semiautomat Browning. Prințul egiptean a fost transportat la Spitalul Charing Cross, dar a murit în aproximativ o oră, femeia fiind arestată pe loc. Pe 10 septembrie 1923, a fost adusă în fața tribunalului. Zeci de oameni stăteau la coadă pentru a intra în sala de judecată încă din zori, pentru că mediatizarea cazului a atras un număr extrem de mare de curioși care doreau să o vadă pe fosta amantă a prințului Eduard, devenită ucigasă a soțului ei egiptean. Procesul a durat până pe 15 septembrie, iar în timpul audierilor Marguerite Alibert s-a prezentat ca victimă a “brutalității și bestialității soțului oriental”. A fost apărată de Edward Marshall Hall, unul dintre cei mai renumiți avocați britanici ai momentului. Judecătorul nu a permis nicio mențiune despre trecutul lui Alibert ca prostituată, asigurându-se că numele Prințului de Wales nu va fi rostit în timpul procesului.
Tânăra victimă, prințul Ali Fahmy, care avea doar 23 de ani la momentul crimei, a fost descris ca fiind “un monstru al depravării și decadenței orientale, ale cărui gusturi sexuale indică un sadism criminal față de soția sa europeană neajutorată”.
Marguerite Alibert a fost achitată de toate acuzațiile, iar după încheierea procesului a dat în judecată familia egipteană pentru a obține moștenirea ce credea că i se cuvine în urma morții lui Ali. Un tribunal din Egipt i-a respins însă cererea. Femeia a locuit într-un apartament din Hotelul Ritz din Paris până la sfârșitul vieții, pe 2 ianuarie 1971, iar după moartea ei cele câteva scrisori rămase de la Eduard, pe care le păstrase cu mare grijă gândindu-se că îi vor fi de folos mai târziu, au fost găsite și distruse.
În presa franceză au apărut mai multe speculații conform cărora achitarea fostei prostituate de acuzațiile privind uciderea soțului a făcut parte dintr-o înțelegere prin care ea ar fi fost de acord cu returnarea scrisorilor compromițătoare de dragoste pe care prințul de Wales i le trimisese în timpul Primului Război Mondial.
