Prințesa Elisabeta de Clarence s-a născut pe 10 decembrie 1820 și a fost cea de-a doua fiică a Ducelui și Ducesei de Clarence, care mai târziu vor deveni regele William al IV-lea și regina Adelaide.
După ce primul copil al cuplului, Prințesa Charlotte, murise chiar în ziua în care se născuse, pe 27 martie 1819, Adelaide a rămas din nou însărcinată, dar a pierdut foarte repede sarcina. Cea de-a treia sarcină a Ducesei de Clarence a avut din nou probleme și micuța a venit pe lume prematur, cu aproape șase săptămâni înainte de data estimată a nașterii, la Palatul St. James.
Copila a fost botezată în aceeași zi de către William Howley, pe atunci episcopul Londrei. Părinții au vrut să o numească Georgina, dar bunicul patern, regele George al IV-lea, a cerut să fie numită Elisabeta Georgiana Adelaide.
Fetița a trăit doar 12 săptămâni, a fost îngrijită de cei mai buni medici din regat, fiind protejată de orice potențială infecție, dar din nefericire a fost afectată de o boală intestinală neidentificată care i-a provocat decesul.
Elisabeta, care ar fi trebuit să moștenească tronul Angliei de la bunicul ei, a murit pe 4 martie și a fost înmormântată la Castelul Windsor, în Capela Sf. George, șase zile mai târziu.
William și Adelaide nu au mai avut urmași, viitoarea regină trecând prin traumele unui alt avort spontan în aprilie 1822. În cele din urmă, prințesa Victoria de Kent, viitoarea regină Victoria a Marii Britanii, a devenit moștenitoarea prezumtivă a lui William.
