HomeMonarhieMari Ducese și PrințeseMaria Letizia Bonaparte, nefericita ducesă de Aosta

Maria Letizia Bonaparte, nefericita ducesă de Aosta

Maria Letizia Bonaparte s-a născut pe 20 noiembrie 1866 la Palatul Regal din Paris, în ultimii ani ai celui de-al Doilea Imperiu Francez, și a fost unul dintre cei trei copii ai prințului Napoléon-Jérôme Bonaparte și ai soției acestuia, Prințesa Maria Clotilde de Savoia.

Copila a crescut în reședințele familiei din Paris și Roma împreună cu cei doi frați ai ei, Napoléon Victor și Ludovic, iar după căderea Imperiului Francez în 1870, familia a locuit la o moșie frumoasă de lângă Lacul Geneva.

Napoleon Joseph Bonaparte

Căsătoria părinților a fost însă nefericită, mai ales pentru că Maria Clotilde prefera o viață mai liniștită, în timp ce lui Napoléon Joseph îi plăceau distracțiile de la curtea franceză. În plus, Maria Clotilde avea doar 15 ani când s-au căsătorit, în timp ce el avea peste 37 de ani, mariajul fiind un aranjament politic făcut în timpul conferinței de la Plombières. Pentru că prințesa era prea tânără pentru căsătorie, Napoléon Joseph a trebuit să aștepte până anul următor pentru a-și aduce tânăra mireasă la Torino. Căsătoria lor a fost adesea comparată cu cea a unui elefant și a unei gazele pentru că mirele avea trăsăturile specifice ale bărbaților din familia Bonaparte, în timp ce mireasa părea fragilă, era scundă și subțire, în stilul prințeselor din Casa de Savoia.

Mariajul a fost nepopular atât pentru francezi, cât și pentru italieni, cei din urmă considerând că fiica regelui lor a fost sacrificată pentru un membru nepopular al Casei Bonaparte.

Ceremonia de nuntă a avut loc la Paris pe 4 februarie și nu a fost un motiv de bucurie pentru parizieni, nu din lipsă de respect pentru fiica regelui Sardiniei, ci din pricina antipatiei față de mire. Deși era retrasă și timidă, prințesa a fost îndrăgită, pentru că făcea opere de caritate, era pioasă și se vedea că este prinsă într-o căsnicie nefericită.

După ce tatăl ei, Victor Emmanuel, a murit în 1878, Marie Clotilde s-a întors la Torino, în Italia, însă fără soțul ei. În această perioadă, micuța Maria Letizia a locuit cu ea la Castelul Moncalieri, iar cei doi băieți au rămas cu tatăl lor. Prințesa-mamă s-a retras din societate pentru a se dedica credinței și diferitelor organizații caritabile în care era implicată și, din cauza devotamentului ei religios, prințesa a fost crescută într-o atmosferă asemănătoare cu cea dintr-o mănăstire.

Maria Clotilde
Maria Letizia Bonaparte

Aflată la Florența, Maria Letizia l-a întâlnit și era aproape de a se căsători cu vărul ei, Emanuele Filiberto de Savoia. Cu toate acestea, mariajul nu a mai avut loc, prințul căsătorindu-se mai târziu cu Prințesa Hélène de Orléans. În 1886, a circulat un zvon că domnișoara Bonaparte urma să se căsătorească cu vărul ei, prințul Roland Bonaparte, care avea treizeci de ani și era văduv de puțin timp, dat nici acest mariaj nu s-a concretizat.

În această perioadă l-a întâlnit în Moncalieri pe tatăl lui Emanuele, Amadeus, Ducele de Aosta, care îi era unchi matern și fusese rege al Spaniei pentru o perioadă de trei ani.

Maria Letizia a acceptat în 1888 să se căsătorească cu el, probabil pentru că voia să scape de sub influența mamei.

Eugenie, împărăteasa Franței, i-a trimis prințesei câteva bijuterii de familie deosebit de valoroase ca dar de nuntă și cuplul plănuia să se căsătorească la Torino, în speranța de a transforma orașul într-un “centru strălucit de atracție în Italia”.

Anunțul căsătoriei a provocat însă un mare scandal la curtea italiană, deoarece mirele nu doar că era cu douăzeci și doi de ani mai vârstnic decât Maria Letizia Bonaparte, dar era și fratele mamei ei. Totuși, mai târziu în același an a fost obținută o dispensă papală care le-a dat permisiunea de a se căsători. După doar câțiva ani, în 1902, Papa Leon al XIII-lea avea să declare că Vaticanul nu va mai acorda dispense pentru astfel de mariaje.

Ceremonia a avut pe 11 septembrie 1888, la Palatul Regal din Torino, la eveniment participând mulți membri ai caselor Bonaparte și Savoia,

Maria Letizia Bonaparte
Maria Letizia Bonaparte

inclusiv regina Maria Pia a Portugaliei, care era sora lui Amadeus și mătușa maternă a Mariei Letizia. Prințesa era cu doar trei ani mai mare decât cel mai mare copil al lui Amadeus pe care bărbatul îl avusese cu prima lui soție, Maria Vittoria del Pozzo  della  Cisterna, care murise în 1876. Cuplul a trăit la Torino și a avut un singur fiu, pe Prințul Umberto, Conte de Salemi, care a murit în timpul pandemiei de gripă spaniolă de după Primul Război Mondial. Maria Letizia Bonaparte a rămas văduvă după mai puțin de doi ani de căsnicie, după ce Amadeus a murit pe 18 ianuarie 1890. Până în 1902, Umberto și mama sa au fost rareori văzuți la curtea italiană, iar absența lor de la ceremoniile oficiale a provocat multe zvonuri, unele sugerând că băiatul ar avea afecțiuni psihice sau că este diform din pricina consangvinității părinților lui.

Pentru că soțul ei decedat nu îi lăsase o moștenire consistentă, prințesa și fiul ei au fost dependenți de alocația pe care au primit-o de la casa regală italiană. Tânărul Umberto, care s-a dovedit că nu suferea de nicio afecțiune fizică sau psihică, a comis însă mai multe infracțiuni în 1911, motiv pentru care a fost închis un timp la Castelul Moncalieri.

A fost apoi exmatriculat de la Academia Navală din Livorno pentru că era recalcitrant și avea relații amoroase cu unele femei tinere din oraș. Maria Letizia, îngrijorată de sentința dură pe care o primise fiul ei, i-a scris reginei Elena și i-a cerut să-l ajute pe băiat, dar nu a avut succes.

În timpul văduviei sale, Maria Letizia Bonaparte a avut o relație scandaloasă cu un ofițer cu douăzeci de ani mai mic decât ea, care mai târziu s-a căsătorit cu cântăreața de operă Vina Bovy. Nefericita prințesă a murit pe 25 octombrie 1926, la vârsta de 59 de ani, mai tânărul ei iubit fiind desemnat prin testament ca unic moștenitor al micii ei averi.

Prințul Umberto
No comments

leave a comment