Prințesa Maria Maximilianovna de Leuchtenberg, cunoscută și ca Prințesa Maria Romanovskya, s-a născut pe 16 octombrie 1841 și a fost fiica cea mare a lui Maximilian de Beauharnais, cel de-al 3-lea Duce de Leuchtenberg, și a soției acestuia, Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei.
Ca fiică a unei mari ducese ruse, Maria, alintată Marusya în copilărie, și frații ei, Nicolae, Eugen, Eugenia, Serghei și George, au primit titlul de Altețe Imperiale. La doi ani după moartea lui Maximilian, în 1852, mama copiillor s-a recăsătorit în secret cu contele Grigori Stroganov, dar a refuzat să-i mărturisească tatălui ei, țarul Nicolae I, că a luat această decizie. După moartea suveranului, noul țar Alexandru al II-lea a preferat să se facă că nu știe nimic despre mariajuș morganatic al surorii lui și în cele din urmă Maria a plecat în exil cu soțul ei fără rang regal. Cei șase copii ai marii ducese au rămas însă la Sankt Petersburg, în grija familiei imperiale, unchiul lor fiind deosebit de afectuos cu micuții rămași fără ambii părinți.
Maria Maximilianovna a fost educată cu mare grijă la curtea de la Sankt Petersburg, iar primul său pretendent a fost contele Piotr Andreevici Șovalov, un bun prieten al împăratului Alexandru al II-lea. Bărbatul a fost însă mustrat sever pentru îndrăzneala de a se gândi la un astfel de posibil mariaj și în curând a fost îndepărtat de la curte.
Pe 11 februarie 1863, micuța ducesă s-a căsătorit în capela Palatului de Iarnă din Sankt Petersburg cu Prințul Wilhelm de Baden, fiul cel mic al lui Leopold, Mare Duce de Baden, și al soției acestuia, Prințesa Sofia a Suediei, considerat un candidat mult mai potrivit pentru rangul ei.
Cuplul a avut doi copii: prințesa Marie de Baden și prințul Maximilian de Baden, iar după căsătorie Maria și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în Germania, făcând rareori vizite în Rusia imperială.
După moartea soțului său în 1897, prințesa a fondat o organizație numită “Asociația Germană împotriva Imoralității” al cărei scop era suprimarea “viciilor în rândul claselor superioare”. Marea Ducesă a primit susținerea prințesei Eleonore de Hesse și a reginei Charlotte de Württemberg, toate trei finanțând un fond menit să producă o serie de broșuri care urmau să convingă figurile importante ale regalității europene că ar trebui să fie exemple de puritate morală. Ducesele au trimis, de asemenea, o serie de scrisori familiilor și prietenilor, cerându-le să se “abțină de la acte imorale” cel puțin timp de un an, dar nu au avut prea mult succes în încercarea lor de a construi o clasă regală fără pată. Încrezătoare în misiunea ei, Maria a continuat tot restul vieții să promoveze un stil de viață apropiat valorilor creștine, a fost desoebit de credincioasă și a demarat câteva proiecte de caritate dedicate în primul rând adolescentelor orfane.
Marea Ducesă Maria Maximilianovna a murit pe 16 februarie 1914 la Sankt Petersburg și a fost înmormântată în mausoleul ducal din Baden, alături de soțul ei.
