HomeEroii României moderneMariana Drăgescu, aviatoarea-eroină

Mariana Drăgescu, aviatoarea-eroină

Mariana Drăgescu

Marie Ana Aurelia (Mariana) Drăgescu s-a născut pe 7 septembrie 1912 la Craiova, fiind fiica unui ofițer și a unei profesoare de muzică și a urmat liceul la Lugoj. S-a înscris la Facultatea de Educație Fizică, dar a trebuit să se retragă în scurt timp pentru că familia nu-i putea asigura resursele financiare necesare. Pasionată de sport (a practicat schi, natație, canotaj și alpinism), în 1935 a absolvit cursurile școlii de echitație din București.

În același an a început să zboare în dublă comadă, obţinând al şaptelea brevet feminin din România. În anul 1937 a fost încadrată la Aeroclubul Regal, apoi, din iunie 1940, la Ministerul Transporturilor, Navale şi Aeriene, în funcţia de pilot. Tânăra a fost mobilizată şi, din anul 1941, a plecat pe front, făcând parte din Escadrila Sanitară, supranumită Escadrila Albă.

“Energică, cu sânge rece și prevăzătoare… Disciplinată. Simțul datoriei perfect dezvoltat și din convingere. Are multă inițiativă în îndeplinirea serviciului și a misiunior”, aprecia comandantul grupului din care a făcut parte aviatoarea Mariana Drăgescu, una din primele femei pilot din România. “În cadrul Grupului aerotransport și sanitar al Corpului aerian român, a efectuat zboruri uneori în condiții de mare dificultate pentru salvarea răniților și transportarea lor la spitale.

Mai departe, pe front, aviatoarea Mariana Drăgescu a dus sânge conservat necesar ambulanțelor, echipament sanitar, medicamente, a purtat corespondența militară, executând uneori 10 ore de zbor pe zi în servicin comandat. Ca si pe bunicul său în 1877, ca și pe tatăl său în 1916, patria a recompensat-o pe temerara femeie-pilot cu înalte distincții”, menționează Revista de istorie în 1985.

Sfârșitul războiului a găsit-o în Cehoslovacia, în cadrul Escadrilei 113 Legătură, la Trencin, unde era împreună cu o altă aviatoare româncă, Eliza Vulcu, alături de care a îndeplinit importante misiuni de zbor. “Multe din aceste zboruri se desfășurau la mică înălțime, peste păduri compacte care nu ofereau nicio șansă de supraviețuire în caz de aterizare forțată”, își amintea cea din urmă, continuând: “La 22 de ani credeam în steaua noastră norocoasă”.

Mariana Drăgescu

După încheierea războiului, Mariana Drăgescu a fost încadrată ca pilot civil la aerobaza Aviației Civile de la Băneasa, efectuând o serie zboruri în scop medical, apoi, după ce în 1949 a obținut brevetul de instructor de zbor și a lucrat la Școala de pilotaj de la Ghimbav ce era coordonată de Comisia centrală a Aviației Sportive, instruind câteva sute de elevi. În 1953 a fost oprită de la zbor și până în 1955 a fost încadrată ca inspector tehnic la Direcția Aviației Civile. În cele din urmă Mariana Drăgescu a fost exclusă din corpul aviatorilor din cauza “originii nesănătoase”, astfel că a fost nevoită să se angajeze ca dactilografă la o policlinică din București. Curajoasa eroină a aviației românești a fost pensionată în 1967 cu o pensie minimă, pentru că avea “vechime incompletă” în câmpul muncii.

Mariana Drăgescu

De-abia după 1989 faptele ei au devenit cunoscute în România, a primit gradul de locotenent în rezervă al Armatei române, iar în 2003 a fost decorată cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru altruismul, curajul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă ca pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”.

În 2012, aviatoarea a fost avansată la gradul de comandor, prin ordinul ministrului Apărării Naționale.

Mariana Drăgescu a murit la vârsta de 101 ani, pe 24 martie 2013, la București.

Mariana Drăgescu

Sursa: Revista de istorie, nr. 4, 1985

Foto: Muzeul Național de Istorie al României

No comments

leave a comment