HomeOameni care au intrat în istorieFeministe și activisteMarie Stopes, femeia care s-a dedicat promovării contracepției

Marie Stopes, femeia care s-a dedicat promovării contracepției

Marie Stopes
DS TW

Marie Stopes s-a născut pe 15 octobrie 1880 în Edinburgh. Tatăl ei, Henry Stopes, a fost inginer, arhitect și paleontolog, iar mama ei, Charlotte Carmichael Stopes, era militantă pentru drepturile femeilor și devenise foarte cunoscută în oraș.

Când copila avea șase săptămâni, familia s-a mutat la Londra, unde a cumpărat o casă din Upper Norwood, ambii părinți fiind membri ai Asociației Britanice pentru Progresul Științei, iar Marie îi însoțea încă din copilărie la întâlnirile grupului la care participau cei mai cunoscuți savanți ai vremii. La început, a fost educată acasă, din 1892 până în 1894 a urmat cursurile Școlii de Fete St. George din Edinburgh, apoi a fost trimisă la North London Collegiate School, iar aici s-a împrietenit cu Olga Fröbe-Kapteyn, o cunoscută cercetătoare în teologie.

Tânăra s-a înscris la cursurile Universității din Londra, unde a studiat botanica și geologia, apoi a obținut diploma de doctor în științe de la University College London, devenind cea mai tânără persoană din Marea Britanie care a reușit această performanță.

În 1907, Marie Stopes a plecat într-o misiune științifică în Japonia și a petrecut optsprezece luni la Universitatea Imperială din Tokyo, lucrând la minele de cărbune din Hokkaido pentru a cerceta plantele fosilizate. În 1910, Geological Survey of Canada i-a cerut cercetătoarei să determine vârsta Fern Ledges, o structură geologică din New Brunswick, astfel că Marie Stopes a sosit în America de Nord înainte de Crăciun pentru a-și începe misiunea. Pe 29 decembrie, l-a întâlnit cu cercetătorul canadian Reginald Ruggles Gates, cu care s-a logodit două zile mai târziu.

Marie Stopes

Cuplul s-a căsătorit în martie, dar ea s-a întors în Anglia în același an, iar la mijlocul anului 1912 a trimis rezultatele cercetărilor în Canada, lucrarea fiind publicată în 1914. Mai târziu în acel an, căsătoria cu Gates a fost anulată, pentru că mariajul nu fusese consumat.

În timpul Primului Război Mondial, Marie Stopes a primit misiunea de a face studii științifice despre cărbune pentru guvernul britanic, având contribuții majore la cunoașterea celor mai timpurii plante angiosperme.

Marie Stopes

La începutul procedurilor de divorț, în 1913, Marie, marcată de propria experiență, a început să scrie o carte despre modul în care credea că ar trebui să funcționeze căsătoria, iar în iulie 1913, a întâlnit-o pe Margaret Sanger, care tocmai ținuse o conferință despre controlul nașterilor la o reuniune a Societății Fabian, i-a arătat scrierile ei și i-a cerut sfatul despre un capitol pe tema contracepției. Cartea a fost terminată până la sfârșitul anului 1913, dar editura Blackie și Son, la care a dus-o, a refuzat să o publice. A avut și alte încercări, însă mai mulți editori au respins-o pentru că au considerat lucrarea prea controversată.

Marie Stopes

În acea perioadă, Binnie Dunlop, secretara Ligii Malthusiene, i-a făcut cunoștință cu Humphrey Verdon Roe, un filantrop interesat de tema contracepției, iar acesta a finanțat editura Fifield & Co. pentru a publica un prim tiraj al volumului, astfel că “Married Love” a fost văzut lumina tiparului pe 26 martie 1918. Cartea a fost un succes instantaneu, fiind tipărite cinci ediții numai în primul an. În ziua apariției, Stopes l-a vizitat din nou pe Humphrey Roe, care tocmai se întorsese de pe front, rănit la picior, după ce avionul său se prăbușise.

După mai puțin de două luni, cei doi s-au căsătorit și Marie a avut ocazia de a pune în practică ceea ce scrisese în carte. Succesul volumului a încurajat-o să scrie o continuare, “Wise Parenthood”, o carte pentru persoanele căsătorite și, în același timp, un manual în care le învăța pe femei să își controleze sarcinile. Multe cititoare i-au scris cerându-i sfaturi personale, iar ea s-a străduit să le răspundă tuturor.

În anul următor, femeia a publicat o scrisoare deschisă adresată mamelor care munceau, oferindu-le sfaturi despre cum ar trebui să se îngrijească pentru a evita suprasolicitarea și pentru a le ajuta să aibă copii sănătoși, o versiune condensată a “Wise Parenthood”, care viza mai ales femeile din clasele defavorizate și care a fost distribuită gratuit, tocmai pentru a avea cât mai multe tinere acces la ea.

Pe 16 iulie 1919, Marie Stopes, care avea deja 39 de ani, a rămas însărcinată și, pentru că depășise termenul de naștere cu o lună, a decis să nască într-o maternitate, dar aici a avut o dispută cu medicii din cauza metodei aducerii pe lume a copilului, pentru că aceștia s-au opus ideii ei de a naște în genunchi.

Bebelușul s-a născut mort, iar doctorii au crezut că motivul era că Marie ar fi suferit de sifilis. Un examen medicat complet a exclus însă această posibilitate și ea a devenit furioasă, considerându-i vinovați de moartea nou-născutului pe medici. Singurul fiu al cuplului, Harry Stopes-Roe, avea să se nască în 1924.

După ce și-a revenit din șocul provocat de pierderea primului copil, femeia a început să vorbească în public despre experiențele ei și să răspundă la scrisorile care-i solicitau consiliere privind căsătoria, sexul și contracepția. În 1917, înainte de a o întâlni pe Marie, soțul ei, Humphrey Roe, dotase o clinică pentru controlul nașterilor de pe lângă Spitalul St Mary din Manchester, iar acum ea avea cel mai bun motiv să se ocupe de această secție.

Marie Stopes

În acea perioadă, Margaret Sanger, și ea o pionieră a contracepției, care deschisese o clinică în New York ce fusese închisă de poliție între timp, i-a propus să deschidă împreună o secție medicală în Londra. Cele două au decis să lucreze împreună, iar Marie Stopes și-a dat demisia de la University College London la sfârșitul anului 1920 pentru a se concentra asupra noii ei misiuni, înființând o organizație de sprijin pentru femeile în nevoie.

Trei luni mai târziu, a deschis Clinica Mamelor în nordul Londrei, instituție condusă de moașe și susținută de medici, în care tinerelor li se ofereau sfaturi de contracepție. Clinica era gratuită și primea toate femeile căsătorite care doreau să obțină informații despre sănătatea reproducerii.  În 1925, Clinica Mamelor s-a mutat în centrul Londrei, unde a avut sediul până în 2015, dar în paralel Marie Stopes a construit o mică rețea de instituții similare în toată Marea Britanie.

Acestea au continuat să funcționeze după moartea fondatoarei lor, dar la începutul anilor 1970 au avut dificultăți financiare, astfel că în 1975 au început să practice mici tarife pentru femeile care doreau să apeleze la serviciile oferite.

În anii care au urmat, în afară de activitatea în sprijinul clinicilor de contracepție, Marie Stopes a scris poezii, piese de teatru și romane, publicând mai multe volume, printre care “Man and Other Poems” (1913), “Love Songs for Young Lovers” (1939), “Oriri” (1940), “Joy and Verity” (1952) și Love’s Creation (1928).

Marie Stopes nu a fost o susținătoare a avorturilor, încercând toată viața să descopere alternative eficiente de contracepție. A declarat acest lucru în mod public și, în timpul vieții sale, clinicile pe care le-a înființat nu au oferit acest serviciu medical. Considera că utilizarea contraceptivelor este singurul mijloc prin care familiile ar trebui să își limiteze în mod voluntar numărul de copii, asistentele de la clinica Stopes fiind obligate să semneze o declarație prin care își asumau “să nu dea nicio informație sau să nu acorde niciun fel de asistență niciunei persoane care ar duce la distrugerea in utero a produsului de concepție”.

June Rose, autoarea unei biografii a englezoaicei, a susținut că “Marie a fost un elitistă, o idealistă, interesată de crearea unei societăți în care doar cei mai buni și frumoși ar trebui să supraviețuiască” și a pledat pentru sterilizarea celor considerați inapți mental sau fizic pentru a deveni părinți.

Trebuie precizat că entuziasmul său pentru eugenie și îmbunătățirea rasei a fost în concordanță cu epoca în care trăia. De altfel, mai mulți intelectuali și personalități publice ale timpului, Havelock Ellis, Cyril Burt și George Bernard Shaw fiind doar câteva exemple, se aflau în aceeași tabără.

Scriitoarea și activista Marie Stopes a murit pe 2 octombrie 1958, la vârsta de 78 de ani, din cauza unui cancer la sân și aproape întreaga ei avere a fost lăsată prin testament Societății Regale de Literatură și fundației care astăzi îi poartă numele.

Tema contracepției a preocupat societatea românească încă din anii ’20. Ziarul Dimineața scria sub semnătura “Doctor Ygrec”:

„Sunt dispensare în care femeia găseşte sfaturi relative la raţionalizarea vieţii ei sexuale, a mijloacele de a nu mai face copii sau de a face un anume număr de copii. Ştiu că enunţarea numai a acestui fel de organizări medico-sociale face pe mulţi să scoată ţipete de indignare şi revoltă. Să-i liniştesc pe toţi. Nu e vorba de existenţa lor în România, ci în străinătate.

Primul dispensar de acest soi l-a făcut o americancă, Miss Margaret Sanger, conducătoarea asociaţiei pentru protecţia femeii în Statele Unite. A doua femeie care a înfiinţat un asemenea dispensar este Mary Stopes în Anglia şi în anul acesta un dispensar la fel a fost înfiinţat la Neuköln în Germania. După el s-au mai înfiinţat câte unul în multe oraşe ale Germaniei.

Desigur că acei care se interesează de progresul unei naţiuni sunt îngrijoraţi faţă de această mişcare care ținteşte sau, mai bine, are ca rezultat o scădere a numărului populaţiei. Dar şi promotorii mişcării îţi arată că aşa cum sunt practicate astăzi în secret şi ilegal avorturile, dezastrele sunt şi mai mari.

Constatările medicilor arată că în Germania mor anual, din cauza avorturilor provocate, un număr de 25.000 (douăzeci și cinci de mii de femei), iar îmbolnăvirile grave ale femeilor pe an tot din cauza avorturilor provocate se urcă la 250.000 (două sute cinci zeci de mii femei pe an!).

Față de gravitatea socială a fenomenului era firesc ca societatea să fie alarmată. Noi nu avem o statistică în această privinţă. Cred că dacă am urmări problema la noi, unde avem o extraordinar de mare mortalitate generală, ne-am speria.

Nu ştim dacă leacul pe care au început să şi-l aplice nemţii, englezii şi americanii e bun.

Un fapt general constatat in ţările din Apus este o mare scădere a natalităţii. Până în timpurile antebelice se ştia că cei bogaţi fac copii puţini şi cei săraci se înmulţesc după poruncile divine, ca nisipul mării. Cuvântul „proletar” are, de altfel, ca inteles principal, prolific, adică făcător de mulți copii. De la război încoace şi proletarii s-au… pus în grevă. Nu vor nici ei să mai facă copii. Germanii publică statistici ale natalităţii lor din care rezultă că în cartierele sărace se nasc astăzi mai puţini copii ca în cartierele bogate ale oraşelor. Dar nu numai în Germania.

În Stokholm, la 1911 cartierele bogate dădeau o natalitate de 171 la 1000, iar cele sărace în 1926 dau o natalitate de 121 la 1000.

În Oslo, cartierele bogate dau în 1910 o natalitate de 17 la mie, iar cele sărace 152 la mie.

La Zurich cartierele bogate dădeau în 1908 o natalitate de 17,45 la mie, iar săracii în 1926, 148 la mie.

Praga dă în cartierele bogate în 1910 o natalitate de 14,5 la mie, iar săracii în 1926 dau 14,9 la mie.

La Londra cartierele sărace nu produc copii mai mulţi ca cele bogate.

Şi dacă lucrurile stau astfel poate este raţională această „raţionalizare” a vieţii sexuale prin amintitele dispensare. Un dispensar va putea exercita un control binefăcător al natalităţii dând un ajutor mamei care are prea mulţi copii şi nelăsând-o prada lăcomiei medicinei şi ginecologiei clandestine şi periculoase.

În nici un caz însă nu va propaga paucinatalitate şi stingerea speciei umane. La noi aceste probleme se pun desigur numai în oraşe şi în foarte mică proporţie”.

*** Dimineaţa, 19 noiembrie 1928

DS TW
No comments

leave a comment