Marioara Murărescu a fost, timp de multe decenii, un reper moral pentru milioane de români, pentru că a clădit o casă simbolică a folclorului și a țesut cu migală o legătură vie între lumea satului și micul ecran, între arhivele de aur ale tradiției populare și generațiile care veneau din urmă.
Născută pe 1 octombrie 1947 la București, a devenit cunoscută ca realizatoare și prezentatoare a emisiunii de televiziune „Tezaur folcloric”, difuzată pe televiziunea publică. Tatăl, preotul Petre Murărescu, provenea din zona Muscelului și a fost cel dintâi care i-a cultivat respectul pentru cântecele vechi și autentice. Studentă la Conservator, i-a avut ca profesori pe distinșii etnomuzicologi Emilia Comişel și Gheorghe Oprea, alături de care a participat de-a lungul anilor la multe sesiuni de cercetări aprofundate ale folclorului.
După cum mărturisea într-un interviu, trebuia să ajungă soprană de coloratură, însă o banală operaţie de amigdale care i-a afectat corzile vocale i-a schimbat cursul vieţii. A fost nevoită să se orienteze spre altă zonă și aşa a ajuns să studieze muzica populară.
În 1972, Marioara Murărescu a absolvit Conservatorul, ca șefă de promoție, apoi, alături de 12 colegi de generație, a fost repartizată la Radiodifuziune, unde a descoperit un adevărat tezaur: fonoteca, vocile mari ale folclorului, cântecele imprimate pe suluri cerate neatinse de timp.
Tehnologia, care pare astăzi rudimentară, a fost esențială pentru păstrarea patrimoniului sonor în perioada interbelică. Procedura presupunea utilizarea unui fonograf, sunetul era captat printr-o pâlnie din metal care transmitea vibrațiile către un ac, iar acesta grava direct, mecanic, șanțuri fine în suprafața cilindrului de ceară aflat în rotație. Multe dintre aceste înregistrări, realizate în condiții dificile, au devenit astăzi documente sonore de o valoare inestimabilă, reprezentând uneori singura mărturie audio a unor stiluri și voci dispărute.
La Radio, își amintea mai târziu Marioara Murărescu, a lucrat într-o echipă restrânsă, unită, unde liniștea și rigoarea profesională îi permiteau să-și construiască temeinic emisiunile. Trecerea în fața micului ecran, în 1977, a fost, însă, un șoc: „Am ajuns în televiziune datorită directorului Vasile Donose. Dacă aș fi putut însă, m-aș fi întors în genunchi în radio, pentru că în televiziune trebuia să lucrezi cu o echipă care putea depăși 50 de oameni. Și nu e ușor să trăiești în lumea asta atât de frumoasă la față pe scenă și atât de urâtă în culise…
Când am ajuns în TV, domnul Mihai Florea, care prezenta „Floarea din grădină”, a avut un accident și m-au chemat pe mine să prezint în locul lui. M-au pus în fața camerei și nu mi-au spus nici cum să mă îmbrac, nici cum să vorbesc. Eu am suferit foarte mult mai târziu, când mi-am dat seama că sunt niște reguli în televiziune. După aceea, s-au mai schimbat lucrurile…“
Prima încercare de a realiza un program tv dedicat muzicii populare a avut-o în martie 1978, dar abia patru ani mai târziu, în 1982, s-a născut „Tezaur folcloric“, emisiunea care a intrat în fiecare luni, săptămână de săptămână, în casele oamenilor și care avea să-i definească numele.
Prima ediție a „Tezaurului folcloric” l-a avut invitat pe taragotistul Dumitru Fărcaș, apoi programul tv a devenit un spațiu al întânirilor autentice cu tradițiile populare, pentru că Marioara Murărescu nu a rămas în decorurile studiourilor de televiziune, ci a mers pe teren, la festivaluri, la șezători, prin satele românești, convinsă fiind că folclorul trăiește acolo unde trăiesc oamenii.
De-a lungul carierei, a lansat și a susținut zeci de artiști care aveau să devină nume mari ale muzicii populare, i-a ajutat chiar de la momentul debutului, le-a ales repertoriul, i-a ferit, cât a putut, de compromisuri și, mai ales, a fost neînduplecată în fața kitsch-ului și a ceea ce eruditul cercetător Harry Brauner numise încă de la începutul anilor ’70 „poluarea folclorului“.
Perioada comunistă nu a fost, paradoxal, cea mai grea, după cum își amintea mai târziu. Adevăratele atacuri au venit la începutul anilor ‘90, când s-a încercat eliminarea emisiunii din grilă pe motiv că ar fi fost agreată de fostul regim, dar realizatoarea tv a rezistat datorită prestigiului profesional și atașamentului publicului.
Marioara Murărescu s-a stins din viață pe 30 ianuarie 2014, la doar 66 de ani, după o lungă bătălie cu o boală nemiloasă, și a fost înmormântată, așa cum și-a dorit, la Cernica, acolo unde se odihneau și părinții ei. Unicul său fiu păstrează vie memoria distinsei realizatoare tv oferind, pe canalul de Youtube Marioara Murarescu Official, înregistrări din spectacolele și emisiunile create de ea de-a lungul timpului.
