Născut la Vaslui pe 7 iunie 1875, Stan Golestan şi-a început studiile de muzică în ţară, iar în tinerețe a plecat la Paris, devenind elevul muzicienilor Vincent d’Indy, Albert Roussel şi Paul Dukas.
În 1923, compozitorul român a revenit în țară și a acordat, cu această ocazie, un interviu ziarului Rampa:
“Domnul Stan Golestan, care revine în ţară după o lipsă de 15 ani, e o personalitate bine-cunoscută în lumea muzicală a Parisului, atât pentru calităţile domniei-sale de fin compozitor, cât şi în ipostaza de critic muzical. D. Golestan a făcut în Franţa o carieră plină de succese. Pentru o serie de melodii româneşti, Stan Golestan a fost premiat acum câţiva ani cu “Prix Verley”. Actualmente, alături de Robert Broussel, şeful propagandei franceze, distinsul nostru compatriot este, în centrul mişcării muzicale a Franţei, printre cei mai bine văzuţi reprezentanţi ai ei.
Dar ceea ce e cu deosebire important e faptul că d. Stan Golestan a avut totdeauna foarte multă solicitudine pentru tinerii compozitori români care s-au perindat prin capitala Franţei. În toate ocaziunile, organizând deseori audiţii, d. Stan Golestan a căutat să prezinte muzica românească în atmosfera cea mai favorabilă.
Vorbind de chestiunea propagandei româneşti în străinătate, d. Stan Golestan, pe care l-am văzut zilele acestea, se plânge că această importantă operă culturală e neglijată de autorităţile noastre.
— Nu vă daţi seama, ne spune domnia-sa, cât de importantă este propaganda pe tărâmul muzical în străinătate. Ne face foarte cunoscuţi şi apreciaţi. Artiştii sunt o a doua armată de propagandă eficace. În Olanda, bunăoară, suntem mult mai cunoscuţi decât ne dăm seama şi aceasta graţie d-lui Mitilineu, care organiza foarte des la Legaţia română din Haga audiţii de muzică românească. Înţelegeţi ce paşi mari am face pe acest teren dacă exemplul ar fi imitat! Actualmente, se organizează la Haga, din iniţiativa criticului de artă Henry de Groot, o şedinţă consacrată şcolii muzicale româneşti contemporane.
Cu acest prilej, “Quartet d’Amsterdam” va executa pentru prima oară ultima mea compoziţie, un quartet de coarde, în care îşi vor mai da concursul d-na Berthe Serven de la “Théâtre de la Monaie” din Bruxelles şi d-na Madeleine Lucinde-Golestan.
— Ce se va mai cânta?, l-am întrebat pe distinsul nostru compatriot.
— Fragmente din compoziţiile domnilor George Enescu, Alfred Alessandrescu, Jora, I. Nona Ottescu şi Mihailovici. Aştept în acest scop pe maestrul Enescu, pentru a stabili definitiv programul.
— Cum sunt priviţi în străinătate tinerii compozitori români?
— Între aceştia, se remarcă tânărul Mihalovici, care e un revoluţionar. Lucrările sale respiră însă o delicată sensibilitate.
— Muzica ultramodernă contează actualmente ca un gen care a prins în Franţa!
— A prins enorm, când e vorba de Stravinski. Toate imitaţiunile acestui gen sunt primite însă cu multă răceală.
— Ce credeţi despre evoluţia din ultimul timp a muzicii româneşti?
— Cred că muzica românească are un viitor foarte mare. Compozitorii români ar trebui să se inspire mai mult din această atmosferă locală, de la porţile Orientului. Muzica populară e un izvor nesecat de inspiraţie. E ceea ce fac ruşii actualmente, obținând mari succese”.
*** Al. Petr., Rampa, octombrie 1923
Galerie foto
Deşi a locuit timp de 60 de ani în capitala Franţei, compozitorul român a rămas profund legat de patrie, promovând şi popularizând arta românească în cercurile occidentale. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se află Poemul simfonic “Dâmboviţa”, “10 cântece în stil popular” pe versuri de M. Eminescu, “Doine şi balade”, “Rapsodia română nr. 1”, “Simfonia în sol minor în stil românesc” intrată în repertoriul marilor orchestre simfonice internaționale, “Concertul moldovenesc” pentru violoncel şi orchestră, “Concertul românesc” pentru vioară şi orchestră.
Compozitorul român a încetat din viață pe 21 aprilie 1956, la vârsta de 80 de ani. Exprimându-şi regretul pentru moartea lui, ziarul “Le Monde” scria printre altele: “Se desprinde din opera lui Golestan influenţa liberă a pământului natal, prospeţimea cântecului moldovenesc, de care sunt pătrunse toate lucrările sale”.
Subliniind că în muzica marelui compozitor folclorul românesc se îmbină cu arhitectonica muzicii occidentale, “Le Monde” continua: “Toată viaţa, Golestan şi-a amintit melodiile care i-au legănat copilăria. Doinele şi baladele, Rapsodia română, Concertul pentru pian şi orchestră sunt ca o suită de tablouri de culori variate, dar în care până şi în nuanţele cele mai vii se întrezăreşte o notă de nostalgie”.
“Le Parisien Libere” a scris despre compozitorul Stan Golestan relevând în mod deosebit dragostea de pământul natal de care este impregnată întreaga lui operă: “Acest ataşament însufleţeşte întreaga operă a regretatului compozitor. Fie că este vorba de Concertul român pentru vioară sau de concertul moldovenesc destinat violoncelului, ritmurile vii, folclorice, îşi croiesc drum, se impun. Rapsodia română şi Simfonia română poartă aceeaşi amprentă pitorească”. În încheierea articolului, “Le Parisien Libere” adăuga: “Opera lui Stan Golestan va supravieţui mult timp omului care a scris-o cu convingere”.
