Mary Louise Graffam s-a născut pe 11 mai 1871 în Monson, Maine, tatăl ei fiind fermier. În timp ce se afla la Colegiul Oberlin, o școală cunoscută pentru cursurile sale stricte de religie, Mary și-a dat seama că își dorește să devină misionară creștină, iar după absolvire, în 1894, a predat în diferite școli din Massachusetts, New Jersey și Washington. Deși voia să meargă în Japonia, în 1901 a fost trimisă în Imperiul Otoman, pentru a se ocupa de educația femeilor.
Când a ajuns în Sivas, regiune locuită de turci, armeni și kurzi, avea 31 de ani și a devenit directoarea liceului de fete din oraș, unde a predat algebră, trigonometrie și geometrie, dar și studii biblice. Tânăra a învățat foarte bine limba armeană, dar putea vorbi fluent și în turcă și franceză.
Profesoara era în oraș când a început genocidul armean și a fost martoră la arestarea populației masculine, povestind mai târziu că turcii spuneau că, dacă bărbații se vor opune, le vor fi arse casele, iar familiile vor fi spânzurate în fața lor.
În momentul în care au început deportările, pe 7 iulie 1915, Mary Graffam a făcut parte, împreună cu elevii ei, dintr-un convoi format din 2.000 de armeni. Jandarmii care erau însărcinați să protejeze grupul le-au dat însă kurzilor din zonă arme și muniție, iar aceștia, profitând de poziția lor de forță, i-au jefuit pe deportați și au răpit câteva dintre fetele din mulțime. Unele grupuri kurde aruncau cu pietre în deportați, iar în timpul deplasării profesoara a văzut cu ochii ei cum câțiva oameni au fost împușcați mortal în timp ce încercau să bea apă dintr-un râu din apropiere.
Mary Graffam a descris drumul care ducea la Malatya: “Când ne-am apropiat de podul peste Tokma Su, a fost o priveliște înfricoșătoare. Am început să vedem morți din detașamentul care fusese deportat ieri, iar cei mai slabi dintre noi au început să cadă din picioare. Am ridicat cât de mulți am putut, i-am urcat în căruțele noastre, iar elevii mei, băieți și fete, s-au dovedit a fi niște eroi”.
Mary Graffam a fost eliberată și s-a întors în Sivas în august 1915, moment în care a scris familiei și prietenilor din America despre soarta tragică a copiilor orfani. Femeia a îngropat în pământ bijuteriile pe care armenii i le dăduseră spre păstrare și a ascuns în propria ei casă mai multe fete care se temeau că vor fi răpite de musulmani.
După ce guvernul otoman a întrerupt legăturile diplomatice cu guvernul american din cauza intrării Statelor Unite în Primul Război Mondial, Mary Graffam a rămas în Sivas, iar pe 27 ianuarie 1919 i-a scris comisarului american Lewis Heck despre convertirile forțate la islam ale orfanelor armene: “Cu câteva săptămâni în urmă, multor copile care erau în orfelinat aici li s-au spus că, dacă nu devin musulmane, vor fi aruncate în stradă”.
Profesoara a murit la Sivas, în Imperiul Otoman, pe 17 august 1921, la vârsta de 50 de ani, din cauza unei insuficiențe cardiace, iar după moarte a fost plânsă de mii de oameni cărora le salvase viața.
