Mary Graffam, profesoara americană care a fost martoră la genocidul armean

Mary Louise Graffam s-a născut pe 11 mai 1871 în Monson, Maine, tatăl ei fiind fermier. În timp ce se afla la Colegiul Oberlin, o școală cunoscută pentru cursurile sale de religie, Mary și-a dat seama că își dorește să devină misionară creștină, iar după absolvire, în 1894, a predat în diferite școli din Massachusetts, New Jersey și Washington. Deși își dorea să meargă în Japonia, în 1901 a fost trimisă în Imperiul Otoman pentru a se ocupa de educația femeilor.

Când a ajuns în Sivas, regiune locuită de turci, armeni și kurzi, avea 31 de ani și a devenit directoarea liceului de fete din oraș, unde a predat algebră și geometrie, dar și studii biblice și trigonometrie. Aici a învățat foarte bine limba armeană, dar putea vorbi fluent și în turcă și franceză.

Tânăra profesoară era în oraș când a început genocidul armean și încă de la începur a fost martoră la arestarea populației masculine, povestind mai târziu că turcii spuneau că dacă bărbații se vor opune, le vor fi arse casele și familiile vor fi spânzurate în fața lor.

Când au început deportările, pe 7 iulie 1915, Mary Graffam a fost deportată împreună cu elevii ei care făceau parte dintr-un convoi format din 2.000 de armeni. Jandarmii care au fost însărcinați să protejeze convoiul le-au dat arme și blankmuniție grupurilor kurde locale care în cele din urmă i-au jefuit pe deportați și au răpit câteva dintre fetele din mulțime. Unele grupuri kurde aruncau cu pietre în tinerii pe care îi însoțea, iar în timpul deplasării, profesoara a văzut cum unii dintre bieții oameni au fost împușcați mortal în timp ce încercau să bea apă dintr-un râu din apropiere. Mary Graffam a descris drumul care ducea la Malatya: “Când ne-am apropiat de podul peste Tokma Su a fost o priveliște înfricoșătoare. Am început să vedem morți dinblank detașamentul care fusese deportat ieri, iar cei mai slabi dintre noi au început să cadă din picioare. Am ridicat cât de mulți am putut, i-am urcat în căruțele noastre, iar elevii mei, băieți și fete, s-au dovedit a fi niște eroi”.

Mary Graffam a fost eliberată și s-a întors în Sivas în august 1915, moment în care a scris familiei și prietenilor ei din America despre soarta tragică a copiilor orfani. Femeia a îngropat în pământ bijuteriile pe care armenii i le daduseră spre păstrare și a ascuns în propria ei casă mai multe fete armene care urmau se temeau că vor fi răpite în musulmani.

blankDupă ce guvernul otoman a întrerupt legăturile diplomatice cu guvernul american din cauza intrării Statelor Unite în Primul Război Mondial, Mary Graffam a rămas în Sivas, iar pe 27 ianuarie 1919 i-a scris comisarului american Lewis Heck despre convertirile forțate ale orfanelor armene la islam: “Cu câteva săptămâni în urmă, multor copile care erau în orfelinat aici li s-au spus că, dacă nu devin musulmane, vor fi aruncate în stradă”.

Profesoara a murit la Sivas pe 17 august 1921, la vârsta de 50 de ani, din cauza unei insuficiențe cardiace, iar după moarte a fost jelită de zeci de oameni cărora le salvase viața.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *