Rose Lambert s-a născut pe 8 septembrie 1878 în comitatul Lehigh din Pennsylvania și a fost fiica pastorului George, care făcea parte din gruparea Frații Menoniți din Biserica lui Hristos, și a Amandei Lambert. Tânăra a absolvit liceul în Cleveland, Ohio, apoi a devenit profesoară în Indiana, iar pe 12 noiembrie 1898 a plecat în Turcia pentru a-i ajuta pe orfanii armeni ai căror părinți fuseseră victime ale masacrelor hamidiene de la mijlocul anilor 1890.
Tânăra, care avea doar 20 de ani, a ajuns în orașul Hadjin pe 28 decembrie și până în toamna anului 1899 a avut în grijă 175 de orfani. După scurt timp au fost deschise două orfelinate în zonă, unul pentru băieți și altul pentru fete, iar până în 1905 numărul total al copiilor fără părinți care erau îngrijiți de Rose a ajuns la 305.
În iunie 1908, mișcarea Junii Turci l-a răsturnat pe sultanul Abdul Hamid al II-lea și a declarat revenirea la guvernarea constituțională, promițând egalitate pentru toți cetățenii Turciei, indiferent de religie. Îmbunătățirea statutului armenilor și al altor grupuri creștine sub noul regim a provocat îngrijorare în rândul unor lideri turci conservatori care se temeau de pierderea poziției lor relativ privilegiate în societate. Pe 13 aprilie 1909, a avut loc o lovitură de stat, iar Hamid al II-lea a revenit pentru scurt timp la putere, dar a fost alungat după doar câteva zile, iar tulburările au continuat în întreaga țară.
Zvonurile că armenii plănuiau o insurecție sau că ar fi comis atrocități împotriva turcilor s-au răspândit în mediul rural și, la scurt timp după lovitura de stat a lui Hamid, au izbucnit lupte între locuitorii turci și cei armeni din regiunea Adana, mișcări care s-au transformat rapid într-un masacru al armenilor din oraș și din satele din jur.
Evenimentele tragice din Adana din aprilie 1909 au dus uciderea unui număr de aproximativ 25.000 de armeni, iar vestea a ajuns rapid în orașul Hadjin, unde Rose Lambert era angajată în activitatea sa misionară.
Cum guvernul nu a reușit să restabilească ordinea în provincii timp de câteva săptămâni, revoltele s-au extins, iar Hadjin s-a aflat sub un asediu prelungit din partea sătenilor turci înarmați.
În timpul confruntărilor, Rose Lambert a devenit o sursă importantă de știri pentru lumea exterioară, pentru că rapoartele ei despre situația armenilor din oraș au fost publicate în New York Times. Pe 28 aprilie ziarul a tipărit o telegramă a tinerei misionare: “Ridicarea împotriva creștinilor din Hadjin a început acum nouă zile. Guvernul a trimis trupe pentru a suprima luptele dintre musulmani și creștini, dar oamenii nu au fost suficient de numeroși pentru a restabili ordinea. Sunt mulți morți și răniți de ambele părți. A fost ocupată mănăstire armeană cu cinci zile în urmă, multe magazine au fost jefuite, iar altele, fără îndoială, vor fi. Locuințele au fost arse și multe persoane au fost ucise”.
Când a primit vestea masacrării celor 25.000 de armeni din localitatea vecină, Adana, Rose Lambert a scris: “Multe sate creștine au fost complet distruse și niciun armean nu a rămas în viață. Mii de văduve și orfani au venit în Hadjin și în satele din jurul nostru, după ce văzuseră cu ochii lor cum cei ai lor au fost uciși. Erau fără nici un ban, zdrențuiți, desculți, bolnavi, mame, soții, surori sau fiice ale miilor de bărbați care au fost masacrați fără milă”. Femeia a reușit să ajute zeci de femei și copii armeni, oferindu-le hrană și o minimă îngrijire medicală.
Rose s-a întors în Statele Unite în 1910 și s-a căsătorit cu fermierul David Musselman în anul următor, pe 4 octombrie 1911. Cuplul a avut cinci copii, David, George, Paul, Rose și John. Rose Lambert Musselmann a murit în 1974, la vârsta de 96 de ani, și a fost înmormântată la Cimitirul Memorial Park din Victoria County, Texas, dar a rămas în istorie ca un înger salvator al oamenilor din Hadjin pe care a încercat să îi ajute cu tot ce a putut în timpul tragicelor evenimente din 1909.
