Kösem Mahpeyker s-a născut pe 2 septembrie 1590 în insula Tinos din Grecia și a fost fiica unui preot ortodox. Tânăra a fost cumpărată ca sclavă de către guvernatorul otoman al Bosniei și a fost oferită în dar, când a împlinit vârsta de cincisprezece ani, curții otomane, unde a fost crescută pentru a deveni una dintre soțiile prințului Ahmed I.
Kösem s-a transformat treptat una dintre cele mai influente femei din istoria Imperiului Otoman, a fost mama sultanilor Murad al IV-lea și Ibrahim I, a trăit în timpul domniei a șase sultani: Ahmed I, Mustafa I, Osman al II-lea, Murad al IV-lea, Ibrahim I și Mehmed al IV-lea, iar după moarte a fost cunoscută ca “Mama magnifică”, “Mama ucisă” sau “Mama martiră”.
După moartea lui Ahmed I, văduva și-a folosit influența pentru ca fratele acestuia, Mustafa I, să urmeze la tronul Imperiului Otoman, deși bărbatul era bolnav psihic. Acesta va conduce țara timp de trei luni în anul 1618, până când a fost detronat chiar de către Kösem, în urma unui complot.
Sultanul Ahmed I
După aceea Osman al-II-lea, fiul ei vitreg, a ajuns la cârma imperiului și prima măsură a fost să o exileze în Vechiul Serai, căruia i se spunea “Seraiul Lacrimilor”. Tânărul a fost detronat după patru ani de către ieniceri si ucis în fortăreață Edikule. După moartea lui, Sultana Halime, mama sultanului Mustafa, l-a urcat din nou pe fiul ei debil psihic pe tron și, de data aceasta, a condus țara pentru un an. Va fi apoi din nou detronat și închis într-o cameră păzită până în anul 1639, când a fost omorât din ordinul unui nepot, Murad al-IV-lea.
Cam în această epocă momentul Sultana Kösem a început să-și exercite adevărata putere. Era susținută de ieniceri și iubită de popor și a decis ca fiul ei, Murad al IV-lea, care va fi supranumit “Cuceritorul Bagdadului”, să ajungă la conducerea imperiului, iar ea să-i fie regentă. Timp de nouă ani, din 1623 până în 1632, Kösem a luat decizii și a participat la ședințele de divan, fiind singura femeie care a stat vreodată pe tronul Imperiului Otoman.
În 1632, sultanul Murad, ajuns la maturitate, a preluat puterea, dar ea a continuat să asiste la consiliile Divanului stând ascunsă în spatele unei perdele. După ce a revenit în Capitală după cucerirea Bagdadului, sultanul, care știa că nu mai are mult de trăit pentru că suferea de ciroză, a luat decizia de a-și omorî frații, Kasîm și Ibrahim, pentru că nu voia ca mama sa să ajungă din nou să controleze țara.
Murad a reușit să-l ucidă doar pe Kasîm, cel de-al doilea frate fiind salvat în ultima clipă de către puternica sa mamă, iar după moartea lui, începând din 1640, pe tron a fost instalat Ibrahim, care, însă, era incapabil să conducă imperiul, pentru că avea grave probleme psihice.
Sultana Kösem s-a autoproclamat regentă pentru a doua oară, dar în anul 1648 sultanul debil a fost detronat, închis într-o temniță și apoi ucis. Femeia nu mai avea niciun alt fiu pe care să-l urce pe tron, așa că a fost nevoită să se retragă în Vechiul Serai, așa cum cerea cutuma.
În acest timp Sultana Hatice Turhan, văduva lui Ibrahim, intenționa să îl instaleze pe tron pe fiul ei, Mehmed al IV-lea, căruia urma să-i fie regentă, însă bătrâna Kösem nu s-a dat bătută și, cu sprijinul ienicerilor, a preluat tot ea regența nepotului.
Timp de trei ani, din 1648 până în 1651, a condus statul cu puteri absolute, în ciuda opoziției constante a nurorii, iar când relațiile cu văduva lui Ibrahim au ajuns la un punct critic, a plănuit să-și omoare nepotul și nora sa și să îl înlocuiască cu un alt nepot, însă planul a fost dat în vileag de o servitoare.
În noaptea de 2 spre 3 septembrie 1651, pe când bătrâna sultană Kösem aștepta vestea morții nepotului si a nurorii ei într-un salon din Palatul Topkapi, un eunuc plătit de Hatice Turhan a sugrumat-o cu o perdea de mătase, apoi a târât-o în fața ienicerilor.
Timp de trei zile locuitorii capitalei Imperiului Otoman au ținut doliu în onoarea ei, pentru că era foarte iubită de popor, având obiceiul de a le oferi fetelor care trebuiau să mărite daruri, de a vizita regulat închisorile imperiului și de a plăti datoriile persoanelor încarcerate. În plus, avea grijă ca servitoarele care ieșeau din slujba ei să primească zeste și se îngrijea să le găsească soți bine situați, construia fântâni publice, școli și moschei, începuse să finanțeze lucrări de irigații în Egipt și oferea ajutor oamenilor săraci din Mecca.
Sultana Kösem a fost înmormântată în Moscheea Imperială a sultanului Ahmed, cunoscută astăzi sub numele de Moscheea Albastră.
Galerie foto:
