Misterele prințesei Marie Bonaparte, modelul lui Constantin Brâncuși pentru sculptura Pricipesa X

Prințesa Marie Bonaparte s-a născut pe 2 iulie 1882 și a fost fiica prințului Roland Bonaparte și a Mariei Félix Blanc. Bunicul patern al fetiței era Pierre Napoleon Bonaparte, fiul lui Lucien Bonaparte, unul dintre frații mai mici ai împăratului Napoleon Bonaparte, iar bunicul matern a fost François Blanc, principalul dezvoltator imobiliar din Monte Carlo, cel care i-a lăsat prințesei o moștenire uriașă.
Copila s-a născut la Saint-Cloud, un orășel din Île-de-France, dar după patru săptămâni mama ei a murit. Micuța orfană și-a petrecut copilăria la conacul familiei de la Saint-Cloud. Lipsită de afecțiune maternă, înconjurată de adulți care erau mai degrabă preocupați de averea copilei decât de educația ei, Marie se izolează în literatură, citește, scrie și este fascinată de artă. Dezvoltă însă multiple fobii și devine ipohondră, mai ales pentru că, suferind de o tuberculoză beningnă la vârsta de 4 ani, a fost tratată toată copilăria ca o infirmă. Ajunsă la 16 ani, Marie se îndrăgostește de secretarul tatălui ei, un corsican cu ochi albaștri pe nume Antoine Leandri, care se se va dovedi un șantajist.
Pe 22 noiembrie 1907, la vîrsta de 19 ani, tânăra se căsătorește cu prințul George al Greciei și Danemarcei, cel de-al doilea fiu al regelui George I al Greciei, cu care va avea doi copii: Petru și Eugénie.
Nici viața adultă a prințesei Marie nu va fi deloc fericită. Nu reușește să se acomodeze cu rolul de soție și are mai multe relații conjuncturale. Mai întâi cu șambelanul soțului ei, apoi, în timpul războiului din Balcani, cu un tânăr chirurg elvețian, Albert Reverdin. Cel mai celebru amant al prințesei a fost Aristide Briand, politician de stânga și premier al Franței în mai multe rânduri. După ce îl cunoaște, prințesa Marie devine republicană, se declară atee și merge la întruniri socialiste. După ce se desparte de Briand, pe 22 decembrie 1922 începe o lungă legătură cu un medic, care era soțul celei mai bune prietene.
Prințesa Marie Bonaparte a fost model pentru sculptorul Constantin Brâncuși. Principesa X, sculptura din bronz lustruit realizată în 1916, are forma unui falus stilizat și, din cauza acestei forme considerată obscenă, a fost retrasă de la expoziția Salon des indépendants din 1920. Brâncuși a păstrat-o toată viața în atelierul său și se află astăzi la Centrul Beaubourg din Paris.
Marie l-a cunoscut bine pe Sigmund Freud și a devenit prietena, dar și pacienta psihanalistului. A încearcat să-și trateze fridigitatea de care suferea supunându-se la două operații ginecologice pe care le-a făcut la Viena. În 1926 a devenit cofondatoarea Societății de Psihanaliză din Paris căreia i-a oferit un sediu în proprietatea ei de pe bulevardul Saint-Jacques și a finanțat din fonduri proprii apariția Revistei Franceze de Psihanaliză.
Anul 1939 este marcat de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, de moartea lui Sigmund Freud, la înmormântarea căruia prințesa a reușit totuși să participle, în ciuda restricțiilor de circulație din Europa și de fracturile care apar în cadrul Societății de Psihanaliză din Paris. Urmează apoi invazia Franței în mai-iunie 1940, iar Marie se refugiază împreună cu soțul ei la Bénodet, în Bretania. Când revine la Saint-Cloud, după semnarea armistițiului, Marie își găsește proprietatea jefuită de ocupanții germani. Prințesa Bonaparte merge la Saint-Tropez unde deținea o proprietate, apoi părăsește Franța plecând spre Atena, unde sosește în februarie 1941. De aici pleacă în refugiu în Creta, apoi ajunge în Egipt și apoi în Africa de Sud, unde rămâne până în 1944, timp în care învață limba greacă și limba rusă, scrie, organizează conferințe, continuă să facă cercetare în psihanaliză și predă un curs de psihiatrie la Universitatea din Cape Town.
Prințesa se întoarce în Europa la sfârșitul anului 1944, mai întâi pentru o scurtă vreme la Londra, apoi, din februarie 1945 revine la Paris. Averea ei se împuținase în timpul războiului, iar starea de sănătate nu era foarte bună, astfel că Marie refuză să se mai implice în conducerea Institutului de Psihanaliză și a Revistei Franceze de Psihanaliză pe care le înființase, concentrându-se asupra operei sale științifice. Face o călătorie în Statele Unite, dar nu este deloc încântată de America. Întorcându-se în Franța, prințesa se confruntă, pentru prima dată în viața ei, cu probleme financiare. Este încă înstărită, dar trebuie să-și controleze cheltuielile. Este nevoită să vândă superbul Château de Blain, pe care îl cumpărase în 1918, și casa din rue Adolphe-Yvone. Pe măsură ce înaintează în vârstă, prințesa Bonaparte se apropie mai mult ca niciodată de soțul ei, prințul George, care înțelege, în sfârșit, importanța carierei pentru soția sa.
Pe 2 iunie 1953, Marie și soțul ei l-au reprezentat pe nepotul lor, regele Paul al Greciei, la încoronarea reginei Elisabeta a II-a. La recepție, plictisită de ceremonia prea lungă, Marie a început să-i vorbească despre metoda psihanalizei domnului așezat lângă ea, viitorul președinte francez François Mitterrand. Mitterrand a fost aborbit de teoriile prințesei, găsind acest dialog mult mai interesant decât evenimentul la care participa, avea să povestească mai târziu.
Marie Bonaparte a profesat ca psihanalist până aproape de sfârșitul vieții, a tradus lucrările lui Freud în franceză și a fondat Institutul Francez de Psihanaliză. Prințesa a murit de leucemie pe 21 septembrie 1962 la o clinică din Saint-Tropez, la vârsta de 80 de ani și, conform dorinței ei, a fost arsă la un crematoriu din Marsilia, cenușa fiind apoi dusă la mormântul soțului ei, prințul George, care murise cu câțiva ani înainte, la Tatoï.
Povestea relației prințesei cu Sigmund Freud, inclusiv evadarea familiei Freud din Austria ocupată, a fost ecranizată în 2004. Filmul se numește Prințesa Marie, rolul acesteia fiind jucat de Catherine Deneuve, și este regizat de Benoît Jacquot.

 

Galerie foto:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *