HomeMonarhieMari Duci și PrințiMoartea prințului Ilia Ceavceavadze, “Tatăl Națiunii” georgiene

Moartea prințului Ilia Ceavceavadze, “Tatăl Națiunii” georgiene

DS TW

Prințul Ilia Ceavceavadze s-a născut pe 8 noiembrie 1837 în Kvareli, un sat din Georgia care era parte a Imperiului Rus la acel moment, într-o familie nobilă căreia în 1726 regele Constantin al II-lea i-a acordat rangul „tavadi”, în semn de recunoaștere a devotamentului față de națiune, părinții săi fiind Grigol Ceavceavadze și Mariam Beburishvili.

Băiatul a fost educat de diaconul satului înainte de a pleca la Tbilisi, unde a urmat prestigioasa Academie pentru Nobilime începând cu anul 1848. Mama lui Ilia, Mariam, murise pe 4 mai 1848, când băiatul avea zece ani, iar tatăl i-a cerut surorii sale, Makrine, să-l ajute la creșterea copiilor, astfel că mătușa a avut un impact semnificativ asupra vieții tânărului și a fraților săi, iar după 1852, când și Grigol a murit, s-a ocupat singură de copii.

Ilia a suferit o altă lovitură devastatoare atunci când fratele său, Constantin, a fost ucis în timpul raidului Dagestani asupra regiunii natale, Kakheti.

După absolvirea academiei, a decis să-și continue studiile la Universitatea din Sankt Petersburg, timp în care a citit despre evenimentele din Italia și lupta lui Giuseppe Garibaldi, pe care l-a admirat timp de mulți ani. În timp ce se afla la capitala imperiului, tânărul s-a îmbolnăvit grav din cauza climei aspre și s-a întors în Georgia timp de câteva luni, în 1859.

După scurt timp, prințul a intrat în politică, iar principalele sale direcții s-au bazat pe naționalismul georgian, devenind un adept al mișcării de rezistență față de politica imperială de rusificare forțată, insistând pentru revigorarea independenței Bisericii Ortodoxe Georgiene și chiar pentru independența politică a statului.

Pe măsură ce numărul susținătorilor ideilor sale s-a mărit, a crescut și numărul dușmanilor lui care erau parte a facțiunilor bolșevice și menșevice ale Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia.

Potrivit istoricului Simon Sebag Montefiore, prințul Ceavceavadze a fost pentru scurt timp mentor literar al tânărului Iosif Stalin, care era pe atunci seminarist la Tbilisi.

După ce a fost ales membru al Camerei Superioare în prima Dumă rusă și a locuit o vreme la Sankt Petersburg, Ilia a decis să se întoarcă în Georgia în 1907. Pe 28 august, în timp ce călătorea spre casă cu soția sa, Olga, prințul a fost prins într-o ambuscadă și ucis de un grup de șase asasini în micul sat Tsitsamuri, aflat lângă Mtskheta.

Uciderea lui a fost văzută ca o tragedie națională și a îndoliat întreaga societate georgiană. Deși mai târziu guvernul sovietic a acuzat Ohrana, poliția secretă țaristă, că ar fi ordonat asasinatul, la acea vreme cea mai răspândită suspiciune a fost că atentatul a fost pus la cale de facțiunea bolșevică a Partidului Social Democrat al Muncii.

Montefiore a vorbit chiar despre posibilitatea ca asasinarea lui Ilia să fi fost un exemplu rar de cooperare între facțiunile bolșevice și menșevice ale PSDM, avansând ideea că Iosif Stalin ar fi fost cel puțin tangențial implicat în asasinarea fostului său mentor, deși nu există dovezi că el ar fi ordonat crima.

După moartea lui Ceavceavadze, social-democrații georgieni, în special menșevicii, au obținut un sprijin semnificativ în rândul poporului georgian și au proclamat independența Georgiei pe 26 mai 1919, însă trei ani mai târziu țara a fost invadată de armata sovietică și anexată la URSS.

În 1987, prințul Ilia Chavchavadze a fost canonizat de Biserica Ortodoxă și Apostolică Georgiană ca “Sfântul Ilia cel Drept”, iar doi ani mai târziu, în 1989, în timpul protestelor antisovietice de la Tbilisi, poeziile, romanele și credințele sale politice au devenit un simbol al luptei georgiene pentru independență.

 

Galerie foto:

 

DS TW
No comments

leave a comment