
Regele Ferdinand I Întregitorul a murit pe 20 iulie 1927, în toiul nopții, în camera sa de la Castelul Pelișor, în certificatul de deces fiind înregistrată ora 2:15.
Regina Maria a povestit în volumul de memorii:
„A venit Mamulea, i-a luat pulsul, i-a făcut o injecție, spunând că aceasta îl va liniști. A părut ușurat că i se face o injecție și a repetat cuvintele doctorului: cela calmera. Părea să se mai calmeze, astfel încât infirmiera mi-a spus să mă duc să mă întind puțin, câtă vreme el este liniștit. Însă aproape imediat după aceea [ea] a venit la mine, spunând că este agitat, speriat și că întorcea capul încoace și o cerea pe Regină. Am alergat înapoi la el.
Se lupta încă să respire, dar eu și infirmiera îl mai văzuserăm deseori în acest fel și, cu toate că era vizibil mai neliniștit ca de obicei, n-am crezut că sfârșitul este atât de aproape și nici nu ne-am gândit să chemăm pe cineva. Mai trecuserăm prin multe asemenea clipe împreună, încercând să-l liniștim într-un fel sau altul.
…Sunt atât de obosit, a spus el. Nu pot spune exact ce oră era. Deschiseserăm o fereastră în baie, sperând că aerul proaspăt al nopții l-ar putea ajuta. Ploua în continuu, cu un fel de disperare, ceea ce se adăuga în mod straniu la angoasa mea. Soră, mâinile lui par atât de reci, am spus… și ea le-a acoperit cu prosoape calde.
A început să respire mai greu. Am simțit că îmi dau lacrimile, era atât de chinuitor că nu-l puteam ajuta în niciun fel… În cele din urmă l-am luat în brațe, stând în picioare lângă patul său, cu capul lui pe umărul meu, ca să-l pot ajuta. În acel moment a venit doctorul, chemat de infirmieră. S-a uitat cu o privire ciudată la pacient și apoi privirile ni s-au întâlnit. I-a făcut repede o injecție, i-a luat pulsul și apoi, cu durere în voce, a spus: Ça va très mal, Votre Majesté…
I-am șoptit disperată infirmierei: Cheamă copiii… și Denize să aducă preotul. Ea a fugit din cameră ca o nebună, în timp ce eu am rămas cu sărmanul meu iubit în brațe, aplecându-mă asupra lui, sărutându-i fruntea, dar înțelegând, mai mult sau mai puțin, ca într-un vis, un vis îngrozitor, ce se întâmpla… Câteva horcăieli, care erau mai mult ca niște oftaturi profunde, și, cu ochii închiși, și-a dat ultima suflare… Îi simțeam capul pe umăr, mâinile lui deja reci au devenit fără vlagă, fața mică de tot… se sfârșise – nu mai era obosit, ci se odihnea…”
“Regele Ferdinand I al României a murit. Trista ştire a fost comunicată astă noapte de la Sinaia şi ea va coborî în sufletele tuturor fiilor acestei ţări simțământul celei maî sincere şi mai profunde dureri. A murit regele războiului pentru unitatea națională, suveranul căruia soarta i-a hărăzit să vadă întrunite sub sceptrul său toate trunchiurile răzleţite ale neamului, domnitorul căruia masele populare îi datoresc în primul rând marile reforme care le-au aşezat în cadrul unei vieţi noi.
Scurtă i-a fost domnia — abia treisprezece ani — dar epoca acestei domnii va rămâne încorporată în cartea neamului cu pagini de grandioasă epopee. Faptele săvârşite sub reginui ce se încheie sunt desigur realizările cele mai măreţe din mersul acestui popor spre împlinirea destinelor sale istorice. Ele vor rămâne de-a pururi legate în amintirea urmaşilor de numele lui Ferdinand I.
Urcat pe tron în împrejurări cu deosebire grele, regele Ferdinand n-a pregetat să-şi însuşească politica instinctului popular, să se identifice cu aspiraţiile neamului şi să semneze el, Hohenzellern, o declaraţie de război împotriva altui Hohenzollern. Dar jertfa aceasta imensă pentru un suflet omenesc şi-a găsit răsplata în închieerea acţiunii războinice, când Basarabia mai întâi, Bucovina după aceea şi, în sfârşit, Transilvania au venit rând pe rând să se alipească la Vechiul Regat, spre desăvârşirea unităţii naţionale.
Cel ce-şi impusese astfel suferinţa jertfirii simţămintelor personale şi legăturilor de rudenie a avut bucuria de a se vedea încoronat la Alba-Iulia ca întâiul rege al României întregite. De la regele Ferdinand a pornit şi imboldul hotărâtor pentru înfăptuirea marilor reforme destinate a fi temelia unui nou aşezământ social. Se ştie în adevăr că mulţumită intervenţiei directe a regelui s-au realizat şi împroprietărirea, şi votul obştesc.
Ferdinand I coboară astfel în mormânt cu titluri mari la recunoştinţa tuturor, a celor de azi, ca şi a celor viitori. Săvârşirea lui din viaţă se face în vremuri grele, străbătute de fiorii neliniştei. Dispariţia lui este deci cu atât mai dureroasă. Poporul român şi toţi aceia care ocupă locuri de răspundere trebuie să-şi adune toate puterile intelectuale şi morale pentru a duce mai departe dezvoltarea liniştită şi sănătoasă a României Mari. E cel mai preţios omagiu pe care ţara îndoliată îl va aduce memoriei lui Ferdinand I…”
*** Adevărul, iulie 1927
Video: British Pathe
Voican Marin / July 21, 2022
REGELE FERDINANT
Imn
Trec eroii ţării pe sub arc de flori…
Glorie eternă pentru-nvingători!
Trupul sfânt al ţării a fost întregit,
Ferdinand trăiască, regele iubit!
Centenar, centenar!…
România Mare e-n al ei hotar:
Moldova lui Ştefan vine înapoi…
Vă sărbătorim, legendari eroi…
Duşmanul turbat a fost alungat…
Plaiul sfânt al ţării, l-au eliberat.
Ferdinand trăiască, regele iubit!
Trupul sfânt al ţării a fost întregit,
MARIN VOICAN-gHIOROIU
/
Haltrich Constanța Ileana / July 22, 2022
Vremuri frumoase și de bunăstare au fost atunci cu asa suverani
Dumnezeu sa-I odihnească.
/