Testamentul Regelui Ferdinand Întregitorul

Momentul deciziei Principelui Carol de a renunţa la tronul Romaniei, în decembrie 1925, a coincis cu declanşarea bolii incurabile a tatălui său, Regele Ferdinand Întregitorul. Monarhul avea doar 62 de ani in iulie 1927, când a încetat din viaţă la Sinaia. Printr-un codicil la testamentul pe care îl scrisese în 1925, Regele Ferdinand a decis dezmoştenirea principelui rătăcitor dupa ce acesta l-a înştiinţat de intenţia sa de a renunţa la succesiunea pe tronul României, la drepturile, titlurile şi prerogativele de s-ar fi bucurat în calitate de prim născut al marelui rege.

“A voit Domnul să încerce ţara, pe mine şi pe Regină cu o mare durere, prin renunţarea la tron a Principelui Carol. Până la sfârşitul vieţii nu se va şterge din inima mea jalea care m-a cuprins când m-am văzut silit să iau act de această hotărâre a primului meu născut, constatând că din nenorocire această măsură o impuneau de interesele Statului şi ale Coroanei, care în orice împrejurare am înţeles să mă stăpânească.

Schimbarea astfel făcută în moştenirea tronului şi în familia regală, prin noua situaţie a fiului meu, Carol, mă obligă să aduc următoarele modificări şi adaosuri la testamentul meu mai sus-scris.

Anulez dispoziţia cuprinsă în acest testament prin care lăsam fiului meu Carol toată cotitatea disponibilă şi hotărârea de a cuprinde în partea sa de moştenire întreaga moşie Sinaia – Predeal împreună cu castelul Peleş şi celelalte castele, clădiri şi stabilimente, cu sarcinile prevăzute în acest testament pentru Castelul Pelişor, precum anulez şi legatul caselor şi clădirilor din Bucureşti absolut necesare.blank

Hotărăsc ca toată această cotitate disponibilă, atât imobilele de pe Valea Prahovei, cu sarcinile prevăzute, ca şi cele din Bucureşti, care sunt absolut necesare viitorului rege, să revină urmaşului meu pe tronul României din familia mea, iar în timpul minorităţii sale să se bucure de folosinţa şi de veniturile lor iubita mea soţie, Regina Maria.

Voiesc ca partea rezervatară ce se cuvine fiului meu Carol, s-o primească în bani şi în efecte.

blankLuând aceste noi dispoziţii potrivit dorinţei ce întotdeauna am avut de a spori mijloacele noului Rege al României, rog Cerul ca să ajute pe iubitul meu fiu Carol în noua viaţă ce singur şi împotriva voinţei noastre şi-a ales-o şi să facă urmările acestei alegeri cât mai uşoare pentru el şi pentru ţară.

Făcut la Bucureşti în unsprezece ianuarie una mie nouă sute douăzeci şi şase, scris şi iscălit cu propria mea mână.”blank

FERDINAND

În decembrie 1927, cei şapte moştenitori ai Regelui Ferdinand au semnat Actul de împărţeală, ataşat testamentului din 1925. Carol al II-lea apare ca „Dl Carol Caraiman, reprezentat prin procuratorul său general şi special, Dl General Adjutant N. Condeescu, în baza procurei autentificată de Legaţiunea României la Paris la No. 233/1927“, iar acesta a validat actul, „dorind a respecta şi executa întocmai dispoziţiunile coprinse în Testamentul Regelui Ferdinand din 2 Iunie 1925, astfel cum au fost modificate şi completate prin Codicilul din 11 Ianuarie 1926, şi într-un sentiment de iubire şi devotament pentru MS Regele Mihai“.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *