HomeEroii României moderneEroi uitațiMoș Ion Roată, povestea țăranului care a ajuns în Divanul de la Iași

Moș Ion Roată, povestea țăranului care a ajuns în Divanul de la Iași

DS TW

Ion Roată s-a născut pe 31 martie 1806 în satul Câmpuri din Vrancea și a fost fiul lui Constantin si al Măriuței Roată. Căsătorit cu Maria, născută în anul 1812, “om cinstit și cuviincios”, cum îl portretizează Ion Creangă, răzeșul moldovean care a ajuns membru al Divanului din Iași a avut patru copii: Năstase, Neculai, Zoe si Maria.

În 1857, când s-a decis convocarea țăranilor în Divanele Ad-Hoc, Ion Roată a fost ales reprezentant al Putnei cu unanimitate de voturi, devenind deputat al judeţului în adunarea reprezentativă a Moldovei. Deși nu știa carte, a fost prezent la toate cele 31 de şedinţe ale Divanului și a fost cel care a rostit “Propunerea deputaţilor săteni”, document care a stârnit mare scandal. Iată câteva extrase din jalba pe care a susținut-o cu mult curaj: „Noi, trimişii din partea lăcuitorilor pontaşi a patrusprezece ţinuturi ale Moldovei… chibzuindu-ne noi între noi despre nevoile şi durerile celor care ne-au trimis să fim răsunetul geamătului lor… în numele acelora, glasul nostru cel slab ridicându-se, mărturisim că până în ziua de azi toate sarcinile cele grele numai asupra noastră au căzut. Când ne-am jeluit, când ne-am tânguit, păsurile când ne-am spus, ispravnicul ne-a bătut, privighetorul ne-a bătut, jandarmul ne-a bătut, boierul de moşie ne-a bătut… Noi dorim ca tot poporul român să se înfrăţească şi să trăiască in pace şi în linişte pe pământul strămoşesc al României, pentru mărirea şi fericirea neamului. În numele sfintei dreptăţi, cerem şi cu umilinţă ne rugăm: treapta lăcuitorilor pontaşi cere ca, pe viitorime, săteanul să fie şi el pus în rândul oamenilor, să nu mai fie, ca până acum, asămănuit cu dobitoacele necuvântătoare, bătaia, care atât amar de vreme ne-a umilit… să se ridice pentru totdeauna deasupra noastră…”

După scurt timp, din cauza atitudinii ostile la adresa boierilor, Ion Roată a intrat în dizgraţia politicienilor şi a fost arestat de autoritățile din Iaşi, fiind eliberat ”pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile”.

Reprezentanții autorităților au dispus “a fi îndeaproape supravegheat poliţieneşte asupra mişcărilor lui şi a corespondenţilor lor, iar la cea mai mică agitaţie în contra bunei ordine, să fie arestat”. Din cauza persecuțiilor, Ion Roată a fost nevoit să-şi părăsească satul natal şi să se mute la Gura Văii, unde a militat în continuare pentru respectarea drepturilor ţăranilor. Mai târziu a fost numit membru al comisiei care s-a ocupat cu împroprietărirea clăcașilor şi a participat personal la împărţirea loturilor de pământ.

Despre Moş Ion Roată şi despre prezenţa deputaţilor pontaşi în Adunarea de la Iaşi din 1857, Mihail Kogălniceanu a spus într-un discurs ţinut la 17 februarie 1861: „Bieţii deputaţi pontaşi s-au întors pe la casele lor cu desnădejdea în inimă şi cu bocetul pe buze. Voi cita pe Ion Roată, deputatul pontaş de la districtul Putna. Acest nenorocit a fost adus la Iaşi, supus cercetărilor, pe urmă închis în arestul Prefecturii, redus în sfârşit la sapă de lemn… În timpul trecerii prin Focşani, Domnitorul Cuza l-a primit pe Ion Roată şi a ascultat durerile sale. Le-a ascultat, e drept, pentru că Domnitorul Cuza era drept şi cu sufletul alăturat ţărănimii. Dar subordonaţii săi au interpretat după voia lor activitatea revendicativă a deputatului Ion Roată, oprimându-l mai departe…”

 

Pe 18 martie 1878, după proclamarea Independenței, moș Roată a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler, primind brevetul semnat de Domnitorul Carol I, “ca o răsplată a contribuției pe care înțeleptul țăran din Câmpurile a avut-o la Înfăptuirea Principatelor Unite”. Această recunoaștere nu i-a adus însă niciun beneficiu material, astfel că a fost nevoit să-și trăiască bătrânețea în sărăcie. În 1880, prefectul de Putna îi scria lui Kogălniceanu, informându-l că Ion Roată a ajuns la sapă de lemn şi că are nevoie de ajutor. Bravul țăran murit pe 20 februarie 1882, la vârsta de 76 ani, și a fost înmormântat în cimitirul din localitatea Gura Văii.

În octombrie 1936, reporterii revistei Realitatea ilustrată au făcut o vizită în satul lui Moș Ion Roată și au constatat cu tristețe:

“Comuna natală a luptătorului de la 1857 arată că nici în 1936 urmașii lui Moș Ion Roată nu cunosc, acolo, o soartă mai bună. Cu toată pretinsa democraţie, satele n-au ieşit încă din beznă, fiind uitate de Dumnezeu și de stăpânire. Poţi vedea în Câmpuri copii cu răni în locul nasului, orbi, bolnavi de sifilis şi oameni trăind în cea mai deplină stare de primitivitate. Pe un drum de neumblat, plin de gropi și cu podeţurile rupte, maşina în care ne aflam a fost pusă la grea încercare până să ajungă în dealul unde se găseşte, hăt departe, cimitirul cu rămăşiţele lui Moș Ion Roată.

Domnul ministru Cancicov, care, la Iași, cu prilejul dezvelirii statuii lui Georgel Mârzescu, ne-a vorbit cu mult entuziasm de evenimentele istorice legate de capitala Moldovei şi care a ştiut să găsească o sumă de bani destul de importantă pentru continuarea lucrărilor Universităţii din Iaşi, ar face o faptă lăudabilă restaurând satul natal unde s-a născut, a trăit şi este înmormântat Moș Ion Roată. Gestul domniei sale ar fi aproape tot atât de însemnat ca și dania făcută Universităţii din laşi. Căci, în felul acesta, Moș Ion Roată ar rămâne un îndemn pentru toţi conducătorii noştri”.

 

DS TW
No comments

leave a comment