Nadejda Durova, prima femeie ofițer din armata țaristă

Nadejda Andreyevna Durova s-a născut pe 17 septembrie 1783 într-o tabără a armatei din Kiev și a fost fiica unui ofițer rus. Tatăl a plasat-o în grija soldaților săi după un incident care era aproape să o lase pe copilă schiloadă, pentru că mama ei, într-o criză de nervi, o aruncase pe fereastra unei căruțe în mișcare. Trăind printre militari în copilărie, Durova folosea în limbajul comun toate comenzile specifice armatei, iar jucăria ei preferată era o armă descărcată. După ce Durov s-a retras din serviciu, fetița a continuat să se joace cu săbii și și-a speriat familia după ce a făcut o demonstrație fără precedent, îmblânzind în secret un armăsar pe care toți îl considerau sălbatic.

În 1801, la vârsta de 18 ani, tânăra s-a căsătorit cu un judecător numit Sarapul V.S. Chernov și doi ani mai târziu a avut un fiu, dar nu a fost mulțumită de viața de familie și există relatări care susțin că ar fi fugit de acasă cu un ofițer de cazaci în 1805. În 1807, la vârsta de douăzeci și patru de ani, s-a deghizat de bărbat, și-a părăsit fiul și soțul, l-a luat pe calul Alkid, cel domesticit chiar de ea, și s-a înscris într-un regiment de cavalerie sub numele Alexander Sokolov.

Nadejda Durova credea că armata îi oferă posibilitatea de a-și dovedi curajul și vitejia, îi plăceau în mod special animalele și activitățile în aer liber și considera că nu este făcută pentru viața tradițională a femeilor. Mai târziu, în memoriile sale, a vorbit despre relația nefericită cu mama ei, despre dragostea necondiționată față de tată și nu a consemnat absolut nicio amintire despre perioada de femeie căsătorită sau despre experiența de mamă.

Tânăra a luptat în marile bătălii ale armatei ruse în campania ruso-prusacă din Războiul celei de-a Patra Coaliții desfășurat între 1806-1807 și, în timpul unei lupte, a salvat viața a doi soldați ruși. Unuia dintre ei, care căzuse de pe cal în luptă și suferise o comoție, i-a acordat primul ajutor și l-a dus în siguranță într-un loc ferit în timp ce armata rusă se afla în retragere. Cel de-al doilea era un ofițer care-și pierduse calul, dar nu era rănit, fusese încercuit de trei adversari, moment în care Nadejda și-a ridicat lancea și a împrăștiat inamicii și, în ciuda reglementărilor, i-a oferit calul ei pentru a putea fugi de francezi.

În timpul campaniei militare, tânăra a trimis o scrisoare familiei explicându-și dispariția și motivele pentru care a ales să intre în armată. Zvonul despre existența unei amazoane în armata rusă a ajuns la țarul Alexandru I, care a început să se intereseze personal de ea.

Șefii militari ai Nadejdei Durova i-au raportat împăratului că femeia are un curaj fără egal, astfel că a fost convocată la Sankt Petersburg și l-a impresionat atât de mult pe țar, încât acesta i-a acordat Crucea Sfântului Gheorghe și a promovat-o la gradul de locotenent într-o unitate de husari, devenind prima femeie ofițer din armata rusă. Pentru că numele ei devenise prea cunoscut, țarul i-a oferit un pseudonim, Alexandrov, după propriul lui nume.

Aspectul fizic al Nadejdei i-a afectat însă șansele de promovare. Într-o epocă în care ofițerii erau ridicați în grad doar după ce le creștea mustața, ea arăta ca un băiat de șaisprezece ani. Mai târziu, s-a transferat de la husari la Regimentul Uhlan lituanian pentru a evita să se afle că este femeie, mai ales că fiica colonelului comandant, crezând că este băiat, s-a îndrăgostit de ea.

Durova a fost implicată și în conflictele armate din timpul invaziei Rusiei de către Napoleon în 1812, luptând în bătălia de la Smolensk. În timpul bătăliei de la Borodino, o bilă de tun a rănit-o la picior, dar a continuat să-și îndeplinească sarcinile timp de câteva zile, până când a primit ordin să meargă să se trateze. Nadejda s-a retras din armată în 1816 cu gradul de stabs-rotmistr, adică echivalentul unui căpitan-locotenent.

Întâmplarea a făcut ca douăzeci de ani mai târziu să-i fie prezentată lui Aleksandr Pușkin care, când a aflat că ținuse un jurnal în timpul serviciului militar, a încurajat-o să-l publice. Durova a adăugat amintiri din copilărie, dar și-a micșorat vârsta cu șapte ani și a eliminat toate referințele la căsătoria ei. Cartea se numește “The Cavalry Maiden”, a apărut în 1836 și este considerată astăzi un document semnificativ al epocii, pentru că puțini ofițeri participanți la războaiele napoleoniene și-au publicat experiențele de pe front.

Nadejda Durova a continuat să poarte haine bărbătești pentru tot restul vieții. A murit în Yelabuga pe 21 martie 1866, la vârsta de 82 de ani, și a fost înmormântată cu onoruri militare.

Descendenții femeii i-au moștenit dragostea pentru animale și talentul pentru dresaj. Nepoții ei, Vladimir și Anatoly Durov, au fost dresori ai circului rus și fondatorii Teatrului de animale Durov din Moscova, creând una dintre cele mai importante dinastii ale circului.

O curiozitare este că mai mulți urmași ai lui Vladimir și Anatoly au purtat același nume: Vladimir sau Yury pentru bărbați, Natalia sau Tereza pentru femei. Aproape toți erau dresori de animale, iar bărbații lucrau în același costum ca strămoșii lor, care fuseseră inițial clovni și deveniseră apoi dresori.

Natalia Durova, o descendentă a Nadejdei, a devenit dresoare de lei de mare, morse și maimuțe și scriitoare de cărți pentru copii, fiind cunoscută și în România în perioada comunistă pentru volumul de povestiri din lumea circului: “Poftiți în arenă”.

 

Galerie foto: