Inês de Castro s-a născut pe 17 decembrie 1325 în Galicia și a fost fiica lui Pedro Fernández de Castro, Lord de Lemos și Sarria, și a metresei sale portugheze, Aldonça Lourenço de Valadares. Tânăra a ajuns în Portugalia în 1340, ca doamnă de onoare a prințesei Constance de Castilia, care era căsătorită cu Peter, moștenitorul tronului Portugaliei, prințul s-a îndrăgostit de frumoasa însoțitoare și a început să-și neglijeze soția, punând în pericol relațiile țării sale, care erau deja proaste, cu Castilia. Datorită relației dintre cei doi, frații ei au devenit prietenii moștenitorului tronului și consilierii lui de încredere, dar regelui Afonso al IV-lea al Portugaliei nu-i plăcea influența femeii asupra fiului său și aștepta ca dragostea lor pasională să se încheie, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Prințesa Constance de Castilia a murit în 1345, la scurt timp după nașterea unicului ei fiu, iar regele Afonso al IV-lea a încercat de câteva ori să aranjeze pentru fiul său un nou mariaj. Peter a refuzat însă o altă soție în afară de Inês, dar ea nu era eligibilă să devină regină și, în plus, singurul fiu legitim al moștenitorului tronului cu Constance, viitorul rege Ferdinand I al Portugaliei, era un copil fragil, în timp ce cei patru copii nelegitimi ai lui Peter și ai lui Inês erau sănătoși, iar acest lucru a creat îngrijorare printre nobilii portughezi care se temeau pentru succesiunea la tron.
Regele Afonso al IV-lea a îndepărtat-o pe Inês de la curte, însă chiar și în aceste condiții prințul a refuzat să încheie relația cu ea susținând că femeia este unica lui dragoste. După mai multe încercări de a-i despărți pe tineri, suveranul a ordonat uciderea fetei. Trimișii săi, Pêro Coelho, Álvaro Gonçalves și Diogo Lopes Pacheco, au mers la mănăstirea Santa Clara-a-Velha din Coimbra, unde Inês era reținută, și au omorât-o cu sânge rece, decapitând-o în fața copilului ei cel mic. Ines avea doar 30 de ani, iar după ce Peter vestea, i-a căutat ani de zile pe criminali, a reușit să-i prindă pe doi dintre ei în 1361 și i-a executat public, scoțându-le cu mâinile lui inimile din piept.
Prințul a devenit rege al Portugaliei în 1357, la doi ani după moartea iubitei sale, a susținut că se căsătorise în secret înainte ca ea să fie ucisă, iar Inês a fost proclamată, prin urmare, regină legală, deși cuvântul lui era singura dovadă a mariajului. Legenda spune că i-ar fi exhumat trupul și că a forțat întreaga curte să jure credință noii lor suverane, punând oamenii să sărute osemintele. Mai târziu trupul nefericitei a fost înmormântat la Mănăstirea Alcobaça. Sicriul ei se află vizavi de cel al lui Peter astfel încât, la Judecata de Apoi, cei doi să se poată uita unul la celălalt. Ambele sicrie din marmură sunt sculptate cu scene din viața lor și o promisiune a lui Petru că vor fi împreună “até ao fim do mundo” (până la sfârșitul lumii).
Galerie foto:
