HomeOameni care au intrat în istorieCopii celebriO viață rebelă: Creatoarea de modă Elsa Schiaparelli

O viață rebelă: Creatoarea de modă Elsa Schiaparelli

DS TW

Elsa Luisa Maria Schiaparelli s-a născut pe 10 septembrie 1890 la Palazzo Corsini, în Roma, mama ei, Maria-Luisa, provenind dintr-o veche familie aristocratică din Napoli. Tatăl fetei, Celestino Schiaparelli, era cercetător al lumii islamice și decan al Universității din Roma, unchiul ei era astronomul Giovanni Schiaparelli, iar un unchi mai îndepărtat, Ernesto Schiaparelli, a fost un cunoscut egiptolog, cel care a descoperit mormântul lui Nefertari, prima soție a lui Ramses cel Mare, și una dintre cele mai cunoscute regine egiptene după Cleopatra, Nefertiti și Hatshepsut.

Erudiția membrilor familiei a făcut-o pe Elsa să fie de la o vârstă fragedă interesată de istoria civilizațiilor antice și a religiilor. Copila a fost trimisă de părinți să studieze la o mănăstire din Elveția, dar viața strictă de la internat nu i-a fost deloc pe plac, s-a răzvrătit frecvent împotriva regulilor instituției și, pentru a-și determina părinții să o aducă acasă, a intrat în greva foamei.

Adusă înapoi la Roma, adolescenta a fost nemulțumită de stilul de viață al părinților, pe care îl considera sursa nefericirii sale. Elsa era dornică de aventură și voia să cunoască lumea, așa că a primit cu bucurie oferta unui prieten care i-a propus un post de îngrijitoare la un orfelinat din Anglia. Nu s-a acomodat însă în Marea Britanie și, refuzând să se întoarcă acasă, la Roma, pentru că familia i-ar fi reproșat insuccesul, s-a mutat la Paris pentru o vreme.

După câteva luni, realizând că nu se poate întreține singură, a revenit acasă, dar nu pentru multă vreme, pentru că părinții îi aranjaseră o căsătorie cu un rus bogat pe care tânăra l-a detestat încă de la prima întâlnire. Aventuriera Elsa a fugit la Londra, unde a participat împreună cu o prietenă la o prelegere despre teosofie susținută de un anume Willem de Wendt.  Bărbatul era un escroc care pretindea că e conte și că are puteri parapsihologice și își inventase o biografie academică, susținând că e detectiv, psiholog criminalist, medic și profesor. Elsa a fost imediat atrasă de șarlatanul carismatic și s-a logodit cu el a doua zi după prima întâlnire.

Cei doi s-au căsătorit la scurt timp după aceea la Londra. Ea avea 23 de ani, iar noul soț – 30 de ani, iar părinții, deși în total dezacord cu decizia de a se căsători cu un individ pe care îl considerau iresponsabil, i-au oferit totuși o zestre și o consistentă indemnizație lunară, bani pe care cei doi îi cheltuiau fără niciun discernământ. Elsa a devenit un fel de ajutor în ședințele de hipnoză, magie și iluzionism ale soțului, dar cuplul a fost acuzat de autorități de impostură și escrocherie și în 1915 a fost forțat să părăsească Anglia. Elsa și Willem de Wendt au pornit într-un periplu prin Paris, Cannes, Nisa și Monte Carlo, încercând să organizeze diverse conferințe și spectacole de parapsihologie, înainte de a pleca în America, în primăvara anului 1916.

Au ajuns la New York, stând inițial la Brevoort, un hotel din Greenwich Village, după care s-au mutat într-un apartament lângă Central Park West. Aici bărbatul a închiriat un sediu pentru a-și amenaja un “Birou de Psihologie” sperând să obțină faimă și avere, iar Elsa a lucrat ca asistentă a sa. În această perioadă, au intrat sub supravegherea Biroului de Investigații al Guvernului Federal, un precursor al FBI, nu numai pentru practicile profesionale dubioase, ci și pentru că el era suspectat că are o atitudine vădit pro-germană. Bărbatul s-a împrietenit cu jurnaliștii John Reed și Louise Bryant și a fost considerat de guvernul american ca un posibil simpatizant bolșevic și revoluționar comunist. Încercând să evite urmărirea agenților federali, în 1918 cei doi au plecat din New York la Boston, unde au încercat să-și continue activitățile de parapsihologie.

Viața lor de familie se degradase însă în timpul acestor continue peregrinări și, în ciuda faptului că așteptau primul copil, și-au dat seama că trebuie să urmeze căi separate. Aproape imediat după ce fiica lor, Maria Luisa Yvonne Radha, alintată Gogo, s-a născut, bărbatul a plecat, lăsând-o pe Elsa singură cu fetița nou-născută.

În anii următori, ori de câte ori Gogo o întreba pe mama ei despre tatăl absent, aceasta îi spunea că este mort și nu a făcut nicio încercare de a obține de la el vreo formă de sprijin financiar pentru ea sau fetiță.  În 1921, Gogo, în vârstă de 18 luni, a fost diagnosticată cu poliomielită, iar vestea a fost o lovitură cumplită pentru Elsa. După mulți ani, fiica își va aminti că și-a petrecut primii ani în ghips și în cârje, cu o mamă în mare parte absentă. Deși era căsătorită încă, Elsa a avut în această perioadă o relație cu cântărețul de operă Mario Laurenti, care a murit însă subit în 1922. Tânăra a divorțat oficial de soțul ei în martie 1924, iar patru ani mai târziu bărbatul a fost ucis în Mexic, în circumstanțe care nu sunt prea bine cunoscute.

În aceste condiții, Elsa a părăsit New York-ul mutându-se Franța, la îndemnul prietenei ei apropiate, Gabrielle “Gaby” Buffet-Picabia, soția artistului suprarealist Francis Picabia. La sosirea la Paris, datorită ajutorului financiar al părinților, a închiriat un apartament scump într-un cartier select al orașului.

Deși continua să primească sprijin de la mama ei, Elsa Schiaparelli a simțit nevoia de a deveni independentă. Prietena ei, Gaby Picabia, i-a făcut cunoștință cu designerul Paul Poiret, iar acesta i-a fost un timp bun prieten, mentor și sprijin constant în viitoarea carieră profesională.

Fără a avea experiență sau școli de specialitate, Elsa s-a dovedit foarte inspirată într-un domeniu care s-a dovedit foarte profitabil în perioada interbelică: designul vestimentar. La început făcea haine pentru ea și prietene sale, dar, cu încurajarea lui Poiret, a început propria afacere.

La începutul anului 1927, a lansat o colecție de tricotaje folosind o împletitură specială inspirată din hainele pe care le purtau niște prieteni, refugiați armeni în Franța, și a promovat un stil de pulovere supradimensionate. Primele ei modele au apărut în revista Vogue și au avut un succes neașteptat, apoi Elsa a creat colecția “pour le sport”, care s-a extins anul următor la costume de baie, îmbrăcăminte de schi și rochii de in. Încet-încet, salonul ei de modă a devenit din ce în ce mai cunoscut, ajungând să-și mute sediul din Rue de la Paix în Place Vendôme, instalându-se în spațiul renumitului salon de modă al Louisei Chéruit, pe care l-a rebotezat magazinul Schiap. În acea perioadă, Elsa a devenit principala concurentă a lui Coco Chanel, iar stilul ei s-a impus rapid în moda pariziană.

La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, femeia a realizat că afacerile sale nu vor mai putea funcționa la același nivel așa că, la scurt timp după căderea Parisului, în iunie 1940, a plecat spre New York și a rămas în America până la sfârșitul războiului.

La întoarcerea în Franța, a descoperit că moda se schimbase, pe piața de haute-couture de la Paris apăruse o nouă stea, designerul Christian Dior, iar femeile respingeau orice stil ce aducea aminte de perioada de dinainte de război. Casa Schiaparelli s-a confruntat cu mari probleme financiare în perioada postbelică, iar Elsa a decis să reducă nivelul afacerilor în 1951 și în decembrie 1954 și-a declarat falimentul. Întâmplător, în același an marea ei rivală, Coco Chanel, avea o revenire absolut spectaculoasă în moda de la Paris.

În 1954, Elsa Schiaparelli a publicat un volum autobiografic, “Socant Life”, apoi s-a retras din viața publică, preferând să trăiască departe de lumea strălucitoare a podiumurilor de modă. A murit pe 13 noiembrie 1973, la vârsta de 83 de ani, dar numele ei a rămas în istoria modei un reper al stilului elegant, feminin și, în egală măsură, excentric și neconvențional.

În 2007, omul de afaceri italian Diego Della Valle a achiziționat marca Schiaparelli, iar în ianuarie 2014 a fost prezentată prima colecție a noului proprietar, care și-a propus să reînvie numele Elsei Schiaparelli în moda internațională.

DS TW
No comments

leave a comment