Domniţa Olena (Elena, după numele românesc) s-a născut în anul 1464 sau 1466 la Suceava și a fost fiica lui Ştefan cel Mare şi a Evdochiei de Kiev, prima soție a domnitorului moldovean. În anul 1479, domnitorul a început tratativele pentru căsătoria ei cu Ivan Ivanovici (Ioan cel tânăr), moştenitorul cneazului Moscovei.
Acesta era fiul lui Ivan al III-lea al Rusiei și al primei lui soții, Maria de Tver, iar intermediară în negocierea mariajului a fost cumnata lui Ștefan, Teodosia, sora Evdochiei, care era o apropiată a familiei princiare de la Moscova. Aceasta îi scria domnitorului moldovean în anul 1480: „Şi eu am rugat pe marea cneaghină şi marea cneaghină a binevoit şi s-a rugat fiului său și marelui cneaz. Şi marele cneaz a binevoit ca să vrea să ia pentru fiul său pe fiica ta. Şi marea cneaghină şi marele cneaz au poruncit ca să poruncesc către tine ca tu, cu acest lucru cu tot, să trimiţi la marele cneaz pe omul tău bun”.
După logodna din 1482, care a avut loc prin procură, la Suceava, Olena a plecat spre noua familie de la Moscova însoțită de un alai impresionant.
Evenimentul a fost descris astfel de istoricul Alexandru Papadopol-Calimah: „Solii sosiră deci la Suceava după mireasă, și aici, în vechea capitală și în vechea curte a Moldovei, s-a săvârșit logodna prin Ondrei Plesceieff, reprezentantul Marelui Duce moscovit. După săvârșirea logodnei, Ștefan cel Mare a trimis pe fiica sa Olena la Moscova cu boierii muscali sus-numiți, cu boierii moldoveni Lancu, Sincu și Gherasim, și
cu jupânesele acestora, și cu alți boieri și jupânese, porunciți să rămână la curtea domniței. Cu această ocazie, solii moscoviți luară de la Suceava și duseră la Moscova un letopiseț vechi, scris slavonesc, cuprinzător de istoria Moldovei.
Domnița Olena călători prin Litva. În drumul ei, Regele Casimir i-a trimis de la Novgorodețul din Litva, spre întâmpinare, soli notabili cu daruri bogate, în semn de cinstire.
Ajungând la Moscva după carnavalul Sfântului Filip, Domnița Olena fu primită și găzduită la mănăstirea Voznesensk, adică Înălțarea, la mama Marelui Duce, unde a făcut cunoscință cu mirele său. loan cel tânăr și Olena fură cununați cu mare pompă în ziua sărbătorii Botezului, adică la 6 ianuarie 1483. I-a cununat Elise, arhimandritul Mănăstirii Mântuitorului”.
În octombrie, principesa l-a adus pe lume pe singurul său fiu, care a fost botezat Dimitrie. Șapte ani mai târziu, soțul ei a murit, cel mai probabil fiind otrăvit de un doctor care fusese chemat din Veneția.
„În ziua de 7 Martie 1490, i se întâmplă Marelui Duce Ioan al III-lea o cumplită nenorocire. Ioan cel tânăr, vrednicul său fiu, întâiul său născut, moștenitorul tronului său, bărbatul Domniței Olena, îmbolnăvindu-se de podagră, muri în scurt timp pe neașteptate, la vârsta de 32 de ani. Cronicile rusești spun că un medic din Veneția, de neam jidov, anume Mister Leon, adus de la Veneția la Moscova de rude de aprope ale Sofiei (cea de-a doua soţie a marelui cneaz al Moscovei), se legase către Marele Duce că va vindeca pe Ioan cel tânăr și Marele Duce îi încredință căutarea fiului său.
Medicul încălzea piciorele bolnavului cu niște vase de sticlă pline cu apă fierbinte și îi dădea de băut niște buruieni aduse din Italia. Principele căzu și într-o slăbiciune cumplită și trecu fără zăbavă în cealaltă lume.
Ioan cel tânăr, moștenitorul tronului, era forte iubit de tatăl său și de popor, pentru că era bun, înțelept și viteaz, împărțea cu tatăl său greutățile domniei și, în cazuri de războaie, era povățuitor isteț, forte iubit și cinstit de el. Marele Duce, în deznădăjduirea sa, puse în temniță pe Mister Leon și a doua zi îi tăie capul în piața publică, cu toate rugăciunile multora ca să-l ierte.
Cine știe? Medicul venit din Veneția, unde otrava pe vremurile acelea era în mare modă: erau otrăvuri subtile, neînțelese, care se întrebuințau chiar de Senat chiar de Consiliul celor zece, chiar de Dogi în interesul politicii și ca mijloace de cârmuire. Cât despre Curtea bizantină, ea era deprinsă cu scoateri de ochi, tăieri de mâini, de nasuri, otrăviri între membrii familiilor împărătesei… S-a șoptit că Marea Ducesă Sofia n–ar fi fost poate străină la acestă întîmplare. Oare nu era în interesul ei, în interesul fiilor săi, să piară Ioan cel tânăr, moștenitorul tronului, care nu era fiul ei?
Șapte ani numai a trăit Domnița Olena cu Ioan cel tânăr. El lăsă un fiu, Dimitrie, și o fiică, Evdochia. Din dragoste către pomenirea mamei sale, Domnița Olena îi dăduse numele de Evdochia. Jalnica soție, Marele Duce, curtea moscovită, poporul, armata au plâns, au jelit mult pe Ioan cel tânăr. Și Sofia trebuie să fi scos o lacrimă din ochii săi frumoși și poruncitori, dar o lacrimă poate prefăcută”, scrie istoricul Alexandru Papadopol-Calimah.
Din acel moment, fiica lui Ștefan cel Mare a intrat în conflict cu fosta soacră, care dorea ca tronul să-i revină fiului ei, Vasili.
Ştefan cel Mare, care era la curent cu intrigile în care era implicată fiica sa, i-a trimis un document principelui lituanian prin care îi cerea drept de trecere liberă pentru solii moldoveni, iar răspunsul celui din urmă a fost: „Dacă ai vrea de data aceasta chiar să trimită soli la cuscrul său, la marele cneaz Ivan Vasilievici, ca să se încredinţeze de sănătatea fiicei sale, a marii cneaghine şi a nepotului său, noi dăm solilor săi trecere slobodă prin ţara noastră la Moscova şi de acolo îndărăt în ţara ta. Aceasta, noi, la dorinţa Domniei Tale, a prietenului nostru, o facem”.
“Sofia și Olena se urau cu o ură adâncă și nemărginită, dar, în fața Marelui Duce și în fața lumii, ele păstrau buna cuviință. Însă între Sofia și Olena, amândouă mândre și dibace, era această deosebire: Olena era bună, pătrunzătoare, ademenitoare cu blândețe; dar ochii Sofiei nu puteau ascunde vulcanul, vâlvorea ce fierbea în inima ei, și în acești ochi poruncitori răsărea mândria Coroanei Paleologilor și privirea vulturului cu două capete”, mai scrie istoricul Papadopol-Calimah.
Complotul pus la cale de marea cneaghină Sofia a fost înăbuşit, iar Dimitrie, nepotul lui Ștefan cel Mare, a fost proclamat succesor al marelui cneaz al Vladimirului, Moscovei şi Novgorodului, fiind încoronat la vârsta de 15 ani, dar luptele pentru putere nu s-au încheiat.
După doar patru ani și o nouă rundă de conspirații, Sofia a ieşit învingătoare, Olena şi fiul său au fost încarcerați, iar Vasili a fost desemnat moştenitorul lui Ivan al III-lea. Fiica lui Ștefan cel Mare a murit în temniță pe 18 ianuarie 1505, la vârsta de 41 de ani, probabil otrăvită, şi a fost înmormântată la Mănăstirea Voznesensk.
“Domnița Olena muri de jale și de durere, așa zic cronicarii moscoviți, în ziua de 18 ianuarie 1505, nouă luni înainte de crudul ei socru. Moartea ei a fost moartea martirilor. Fu îngropată în Mănăstirea Voznesensk (Înălțarea), tocmai în acea biserică unde, la 1483, intra sărbătorită, mireasă și fericită. Dimitrie, nenorocitul fiu al Domniței Olena, nepotul lui Ștefan cel Mare, moștenitor legiuit al monarhiei, rămase sub strajă, ca un criminal de stat: nimeni n-avea voie să intre la el, decât câteva slugi și omeni de poliție. În Arhhivele de la Moscova s-a păstrat multă vreme, zice marele istoric al Rusiei, Karamzin, un caiet intitulat „Cum să fie păzit nepotul”; erau poruncile scrise de Marele Duce Ioan al III-lea către inspectorii poliției și străjile care îl păzeau pe Dimitrie, dar în 1614 acest document se făcu nevăzut, probabil pentru ca istoricii să nu mai vadă și nici să nu mai dea în cunoștința lumii și în judecata istoriei acele cruzimi neomenești.
Ștefan cel Mare murise la 2 iulie 1504, cu un an înainte de fiica sa. Vestea despre sfârșitul tatălui a grăbit, de bună seamă, sfârșitul Domniței Olena. Pare că acum, când Ștefan cel Marenu mai era, mâna vreunui otrăvitor de stat i-a scurtat și ei zilele nenorocite. Cronicarii moscoviți nu ne spun de ce boală a murit fiica lui Ștefan cel Mare…” (Alexandru Papadopol-Calimah, “Sofia Paleolog și Domnița Olena”)
Octav George Lecca scria în 1907 în Viața românească despre evenimentele care au urmat după moartea Olenei: “Dimitrie, scos din închisoare când bunicul său era pe patul de moarte, acesta îi ceru iertare pentru greșeala ce făcuse și îi înapoie drepturile lui. Dar era scris să nu apuce tronul Moscovei, căci pieri tot atunci, ucis de unchiul său, Vasili (1509).”
Cercetări ulterioare au arătat însă că Dimitrie a murit tot în închisoare, de frig, de foame sau posibil ucis din ordinul rivalului său.
„Topit de scârbă, de urâtul singurătății, lipsit de toate mulțumirile vieții, fără mângâiere și fără nici o nădejde, Dimitrie, țarul Rusiei, nepotul lui Ștefan cel Mare al Moldovei, muri în ziua de 14 februarie 1509. Cum spun cronicarii slavi, el muri în lipsă, în temniță, de frig sau de foame sau înăbușit cu fum. Așa se sfârși Dimitrie, fiul domniței Olena, nepotul lui Ștefan cel Mare al Moldovei și al lui Ioan al III-lea al Rusiei, Dimitrie moștenitor drept și legiuit al tronului moscovit.
După moarte, dușmanii săi nu se mai temeau de el și lingușitorii celor puternici își arătau fețe de nepărtinitori. Acum moartea îi înapoie lui Dimitrie drepturile sale de Țar. Mișeii se prefăceau acum independenți, legitimiști, și cutreierau orașul cu lacrimi prefăcute, vestind că Țarul Dimitrie Ioanovici a murit și chemând lumea să aducă răposatului închinare credincioasă!” (Alexandru Papadopol-Calimah, “Sofia Paleolog și Domnița Olena”)
Vasili a deveni cneaz al Moscovei și a fost căsătorit timp de 20 de ani cu Solomonia Saburova. Cuplul nu a avut copii. Solomonia a încercat inutil să aducă pe lume un moștenitor, a mers în pelerinaje și a consultat vrăjitori, având credința că rugăciunile o vor ajuta, dar încercările ei au fost inutile.
În aceste condiții, boierii i-au sugerat lui Vasili să-și aleagă o nouă soție, și în ciuda opoziției clerului, marele cneaz s-a recăsătorit cu Elena Glinskaia, o prințesă tătară în vârstă de 23 de ani. Bărbatul era atât de îndrăgostit de ea, încât a decis să sfideze normele sociale și și-a tuns barba ca să pară mai tânăr, dar după câteva luni de strădanie părea că Elena era la fel sterilă ca și precedenta soție. În cele din urmă, cneaghina a dat naștere unui fiu, Ivan al IV-lea, care a moștenit tronul la vârsta de doar trei ani și a fost cunoscut în istorie ca țarul Ivan cel Groaznic.
Mănăstirea Voznesensk, a Înălțării Domnului, cunoscută sub numele de Mănăstirea Starodevichy sau Mănăstirea Veche a Fecioarelor până în 1817, a fost un lăcaș ortodox din Kremlin care era folosit ca reședință pentru logodnicele moștenitorilor imperiali înainte de nuntă. Tot aici erau înmormântate de obicei prințesele de la curtea regală moscovită. A fost distrusă în 1929, la ordinul lui Stalin, iar rămășițele domniței Olena au fost pierdute pentru totdeauna.
Sursa:
Alexandru Papadopol-Calimah, “Sofia Paleolog și Domnița Olena”, Analele Academiei Române, Secția Istorie (1894 – 1895)
