Potrivit mitului, Papesa Ioana s-ar fi născut în anul 818, în familia unor misionari englezi din Mainz, Germania și era o fată de o frumusețe sclipitoare. Când avea 12 ani, tânăra s-a îndrăgostit de un călugăr, a fugit de acasă, s-a îmbrăcat în haine bărbătești și a intrat la mănăstirea unde slujea iubitul ei pentru a-i fi alături.
Deghizată și purtând numele de Ioan Anglicus, tânăra își petrecea zilele rugându-se, dar în scurt timp înșelătoria a fost descoperită, iar călugărul și fata au fost nevoiți să fugă. Ca sa scape de pedeapsa Bisericii, cei doi au plecat în pelerinaj prin Europa, cu gândul să ajungă în Țara Sfântă.
La Atena, călugărul o părăsește, iar Ioana pleacă spre Roma. Sub falsa înfățișare de bărbat, ea lucrează, conform unor surse, ca notar și ajunge foarte cunoscută, ținându-și în continuare identitatea secretă. Slujitorii Papei o îndrăgeau pentru inteligență și credința ei nemărginită și apelau la ea pentru toate chestiunile juridice complicate ale Vaticanului.
La moartea Papei Leon al IV-lea, în anul 855, când Ioana avea 38 de ani, a fost aleasă în unanimitate succesor al acestuia și a ocupat Scaunul papal sub numele de Ioan al VIII-lea. Nimeni de la curtea papală nu știa însă că sub veșmintele sfinte se ascunde o femeie. Secretul Ioanei ar fi fost descoperit de slujitorul ei personal care, în scurt timp, i-a devenit amant. Papesa a rămas 
însărcinată, dar a ascuns sarcina timp de mai multe luni. Momentul nașterii copilului a fost, însă, cât se poate de public, în timpul unei procesiuni, iar mulțimea a asistat îngrozită la venirea pe lume a copilului papesei. Furioși, oamenii ar fi legat-o pe Ioana de coada calului, ar fi târât-o prin colbură și ar fi ucis-o cu pietre. Aceeași soartă a avut-o și copilul nou-născut.
După răzbunarea mulțimii, cardinalii au proclamat foarte repede un nou papă, pe Benedict al III-lea. Prima menționare a femeii-papă a apărit în cronica Chronica Universalis Mettensis al lui Jean de Mailly, care scrie:
„Unul dintre Papi nu este inclus in lista oficială a Suveranilor Pontifi. A fost o femeie care s-a deghizat în bărbat și
a reușit să devină cardinal, apoi Papă. Într-o zi, în timp ce se afla călare pe un cal, a născut un copil. Imediat a fost legată de coada calului, târâtă și ucisă cu pietre. În locul în care a fost îngropată a fost inscripționat: “Petre, Pater Patrum, Papisse Prodito Partum” (O, Petru, condamnă nașterea femeii Papă). Tot atunci a fost decis un post negru de 4 zile, numit “postul femeii Papa”.
Legenda a fost preluată în secolul al XIII-lea de Martin de Opava în Chronicon Pontificum et Imperatorum:
“John Anglicus, născută la Mainz, a fost papă timp de doi ani, șapte luni și patru zile și a murit la Roma, după care scaunul papal a fost vacant timp de o lună. A născut în timpul unei procesiui de la Catedrala Sfântul Petru la Laterano, pe o stradelă numită acum Via Sacra, aflată între Colosseum și Biserica Sfântului Clement. Se spune că a fost îngropată în același loc. Papii care i-au urmat nu au mers niciodată pe acel drum, din cauza acestui eveniment rușinos din istoria bisericii.”
O altă versiune a Chronicon-ului spune că femeia papă nu a fost ucisă imediat după naștere, dar a fost detronată și a trăit mulți ani ispășindu-și pedeapsa, iar fiul născut pe străzile Romei ar fi devenit episcop de Ostia și ar fi slujit în catedrală la înmormântarea mamei sale.
Timp de multe secole, legenda papesei a circulat în Italia și în întreaga Europă. Strădania bisericii de a o nega cu argumente, documente și înscrisuri a fost inutilă. Povestea Papesei Ioana, femeia ajunsă în vârful ierarhiei bisericii, este, și astăzi, subiectul unor dezbateri aprinse, deși nu există dovezi evidente în sprijinul existenței sau, dimpotrivă, al inexistenței pontificatului Ioanei.
