Minunata moștenire a lui Giorgio Vasari

Giorgio Vasari s-a născut pe 30 iulie 1511 în Arezzo, Toscana și și-a început ucenicia artistică pe lângă pictorul francez Guillaume Marcillat, autorul compozițiilor pentru vitraliile Domului din Arezzo.

În 1524 tânărul pleacă la Florența, unde lucrează în atelierul lui Andrea del Sarto și la academia de desen a lui Baccio Bandinelli. Începând cu anul 1529, frecventează, împreună cu Francesco Salviati, atelierul lui Raffaello da Brescia.

 

Între anii 1536 și 1539 călătorește în Roma, Arezzo, Florența și Veneția, realizând o serie de picturi, printre care portretul ducelui Alessandro de’ Medici, o compoziție cu Nașterea Domnului pentru schitul din Camaldoli, alegoria pe tema Concepției Imaculate pentru biserica “St. Apostoli” din Florența.

În anul 1550 apare prima ediție a operei fundamentale a lui Vasari: “Vite de’ più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani da Cimabue insino a’ tempi nostri”, o culegere de materiale pe care le scrisese încă din anul 1540 despre viața și operele marilor artiști. În această perioadă îl cunoaște pe Michelangelo, care îl sfătuiește să se ocupe și de arhitectură.

 

În anul 1554 Vasari se stabilește la Florența, invitat de ducele Cosimo I de’ Medici, care îl angajează pentru lucrări urbanistice și de arhitectură. Începe cu restaurarea Palazzo Vecchio, continuă apoi cu construcția clădirii administrative Palazzo degli Uffizi, care va fi terminată abia în 1580, după moartea sa și care va deveni mai târziu faimoasa galerie de artă Uffizi. Colecția de pictură renascentistă a galeriei conține lucrări ale celor mai celebri pictori ai epocii, inclusiv Michelangelo, Leonardo da Vinci și Botticelli, fiind cel mai vechi muzeu din Europa. A fost deschisă vizitatorilor care solicitau acest lucru începând cu secolul al XVI-lea, iar în 1765 a fost deschisă oficial publicului, devenind muzeu în 1865.

În 1563 Giorgio Vasari începe grandioasele lucrări de frescă pentru decorarea salonului di Cinquecento din Palazzo Vecchio, iar în 1565 începe construirea Coridorului vasarian, care unește Palazzo Vecchio cu Palazzo Pitti, traversând râul Arno peste Ponte Vecchio și care trebuia să servească ca posibilitate de refugiu pentru familia ducală în caz de urgență.

Coridorul a fost comandat pentru a sărbători căsătoria fiului Marelui Duce de Toscana, Francesco, cu Ioana de Austria.

În timpul construcției, piața de carne, găzduită în acel moment de Ponte Vecchio, a fost mutată pentru a evita ca mirosul să ajungă în pasaj. Locul măcelăriilor a fost luat de magazinele de bijuterii de aur și pietre prețioase care se află încă aici.

În anul 1570 Vasari a fost chemat la Roma de papa Pius al V-lea, pentru a picta trei dintre capelele din Palatul Vaticanului: Capella di San Michele, San Pietro Martire și Santo Stefano, iar în 1573 realizează desenele cupolei Domului din Florența, realizată de arhitectul Filippo Brunelleschi.

 

Artistul s-a bucurat de o mare reputație în timpul vieții sale și a adunat o avere considerabilă. În 1547, și-a construit o casă frumoasă în Arezzo și i-a decorat pereții și bolțile cu picture, s-a căsătorit cu Niccolosa Bacci, membră a uneia dintre cele mai bogate și mai proeminente familii din Arezzo. A fost ales apoi în consiliul municipal al orașului său natal și, în cele din urmă, a primit la funcția supremă de gonfaloniere, fiind numit Cavaler al pintenului de aur de către Papa.

Giorgio Vasari a murit pe 27 iunie 1574, la vârstă de 63 de ani,  în Florența.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *