HomeVizionariiPictori și sculptoriMinunata moștenire a lui Giorgio Vasari

Minunata moștenire a lui Giorgio Vasari

Giorgio Vasari s-a născut pe 30 iulie 1511 la Arezzo, în Toscana, și și-a început ucenicia artistică pe lângă pictorul francez Guillaume Marcillat, autorul vitraliilor Domului din Arezzo.

În 1524 tânărul a plecat la Florența, unde a lucrat în atelierul lui Andrea del Sarto și la academia de desen a lui Baccio Bandinelli și, începând cu anul 1529, a frecventat, împreună cu Francesco Salviati, atelierul lui Raffaello da Brescia.

 

Între anii 1536 și 1539 a călătorit la Roma, Florența și Veneția, realizând o serie de picturi, printre care portretul ducelui Alessandro de’ Medici, o compoziție ce reprezenta Nașterea Domnului pentru schitul din Camaldoli, alegoria pe tema Concepției Imaculate pentru biserica “St. Apostoli” din Florența.

Preocupat de biografiile marilor maeștri ai picturii, Vasari documentează timp de mai mulți ani această temă și în anul 1550 publică prima ediție a operei sale fundamentale: “Vite de’ più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani da Cimabue insino a’ tempi nostri”, o culegere de materiale despre viața și operele marilor artiști italieni.

 

În această perioadă îl cunoaște pe Michelangelo, care îl sfătuiește să se ocupe și de arhitectură și în anul 1554 Vasari se stabilește la Florența, fiind invitat de ducele Cosimo I de’ Medici, care îl angajează pentru lucrări urbanistice și de arhitectură. Își începe misiunea cu restaurarea Palazzo Vecchio, continuă apoi cu construcția clădirii administrative Palazzo degli Uffizi, care va fi finalizată abia în 1580, după moartea sa, și care va deveni mai târziu faimoasa galerie de artă Uffizi. Colecția de pictură renascentistă a galeriei conține lucrări ale celor mai mari pictori ai epocii, inclusiv Michelangelo, Leonardo da Vinci și Botticelli, fiind cel mai vechi muzeu din Europa. A fost deschisă vizitatorilor care solicitau acest lucru începând cu secolul al XVI-lea, iar în 1765 a fost deschisă oficial publicului, devenind muzeu în 1865.

 

În 1563 Giorgio Vasari începe grandioasele lucrări de frescă pentru decorarea salonului di Cinquecento din Palazzo Vecchio, iar în 1565 se ocupă de construirea Coridorului vasarian, care unește Palazzo Vecchio cu Palazzo Pitti, traversând râul Arno peste Ponte Vecchio și care trebuia să servească ca posibilitate de refugiu pentru familia ducală în caz de urgență.

Coridorul a fost comandat pentru a sărbători căsătoria fiului Marelui Duce de Toscana, Francesco, cu Ioana de Austria, iar în timpul lucrărilor piața de carne, găzduită în acel moment pe Ponte Vecchio, a fost mutată pentru a evita ca mirosul să ajungă în pasaj. Locul măcelăriilor a fost luat de magazinele de bijuterii de aur și pietre prețioase care se află încă aici.

 

În anul 1570 Vasari a fost chemat la Roma de papa Pius al V-lea, pentru a picta trei dintre capelele din Palatul Vaticanului: Capella di San Michele, San Pietro Martire și Santo Stefano, iar în 1572 începe să lucreze la pictura cupolei Domului din Florența, care înfățișează scena Judecății de apoi și care va fi completată, după moartea sa, de Federico Zuccari.

 

Artistul, care a fost căsătorit cu Niccolosa Bacci, membră a uneia dintre cele mai bogate și mai proeminente familii din Arezzo, s-a bucurat de o mare reputație în timpul vieții și a adunat o avere considerabilă. În 1547 și-a construit o casă frumoasă în Arezzo și i-a decorat pereții și bolțile cu picturile sale, reședința fiind transformată mai târziu în casă memorială. A fost ales apoi în consiliul municipal al orașului natal și spre sfârșitul vieții a primit funcția supremă de gonfaloniere, fiind numit Cavaler al pintenului de aur de către Vatican.

Giorgio Vasari a murit pe 27 iunie 1574, la vârstă de 63 de ani, la Florența.

Latest comments

leave a comment