HomeOameni care au intrat în istorieCopii celebriPovestea cvatrupleților din Pătârlagele a făcut înconjurul lumii

Povestea cvatrupleților din Pătârlagele a făcut înconjurul lumii

Pătârlagele
DS TW

În ianuarie 1937, o veste a făcut înconjurul redacțiilor bucureștene. Zeci de ziariști și fotoreporteri au pornit la drum să cunoască și să înfățișeze apoi opiniei publice miracolul din Pătârlagele. Știrea că într-o familie modestă s-au născut patru copii deodată a uimit lumea medicală și autoritățile, dar numai după ce gazetele au atras atenția asupra evenimentului. Soții Smaranda Soare și Mihai Gerea mai aveau șase copii, proveniți din relații anterioare. Cvatrupleții născuți pe 21 ianuarie în comuna de lângă Buzău, trei fete și un băiat, erau perfect sănătoși, dar aveau nevoie de ajutor, pentru că veniseră pe lume într-o familie nevoiașă.

“Smaranda și Mihai au locuit până deunăzi împreună cu șase copii mărișori în două odăițe mizerabile la periferia comunei. De atunci la acest „cubaj” s-au mai adăugat patru suflete, patru făpturi delicate, a căror salvare și îngrijire reclamă altă comoditate și altă asistență.

Se va vedea în ce hal de neînchipuită mizerie zace o lehuză, într-o încăpere cât o chilie, într-un pat așezat lângă ușă, pe unde suflă chiar dacă nu o deschide, vântul iernii, peste mamă, peste cei patru puișori plăpânzi. Afară de o moașă și de o vecina vrednică, nici o îngrijire speciala medicala.

Priceperea băbească e chemată să administreze viața și destinul a patru muguri gingași a căror diafana structură cere contactul degetelor iscusite, privegherea artei științifice. Amintiți-vă de chipul extraordinar în care medicul american a îngrijit cele cinci gemene canadiene, de acea opera care nu era numai medicală, ci împrumuta și altor arte rafinamentul, ca să aveți o imagine a ce poate fi asistența primitivă la Pătârlagele. Medicul american lucra și ca un horticultor, și ca un miniaturist. Îți făcea impresia, privindu-l, că supraveghează o floare plăpândă, că mulează un material nestemat. Fiecare detaliu era un sumum de experiențe savante, fiecare gest înfățișă o sinteza a științei redusă la cea mai simplă, dar esențială expresie.

Pătârlagele

La Pătârlagele, patru gemeni sunt abandonați descântecului și priceperii populare. Ca și cum ar fi vorba de niște purcei. Medicul comunal n-a avut măcar curiozitatea științifică, dacă nu omenească, să se deplaseze până la casa lehuzei din primul moment. A făcut-o peste câteva zile după fenomenala naștere, ca să nu se cheme că a fost străin de curiozitatea locuitorilor comunei. Dar vom reveni”, scria celebrul reporter Filip Brunea-Fox în ziarul Dimineața.

Cvatrupleții au primit numele Petruța (Stela), Anișoara, Alexandrina (Sanda) și Neculai (Nicu) și au devenit vedete nu doar în gazetele românești, ci și în jurnalele internaționale de actualități. Printre musafirii familiei din Pătârlagele s-au aflat cunoscutul fotograf Berman și corepondenții Paramount și Fox Film, care primiseră de la Viena și Paris telegrame să se deplaseze de urgență pentru a înregistra pe peliculă senzaționalul eveniment.

Ministerul Sănătății a hotărât să se ocupe îndeaproape de îngrijirea celor patru bebeșuși și, în acest sens, s-au dat dispoziții să se acorde — pe cheltuiala statului — tot ajutorul medical pe care-l necesita îngrijirea celor patru copii și a mamei lor.

“O doică va fi angajată special. Ea va fi plătită din fondurile Ministerului Sănătății. În același program de ajutorare și protecție oficială a celor patru copii din Pătârlagele, Ministerul Sănătății a decis să se facă o anchetă pentru a se stabili gradul de pauperitate al femeii Smaranda Radu Soare — și, deci, măsura în care statul va trebui să suporte cheltuelile de asistență. Ajutorul pe care ministerul sănătății înțelege să-l acorde excepționalului caz de fecunditate din Pătârlagele nu poate fi decât aplaudat. Se știe că, în America, de pildă, celebrele gemene Dione au fost luate, de la început, sub scutul oficialității, iar creșterea lor este o însărcinare pe care Statele Unite și-au impus-o ca un titlu de onoare. Hotărârea Ministerului Sănătății este un început fericit și o încurajare”, consemna Brunea-Fox.

Cei patru copii au fost preluați pentru câteva săptămâni de autorități și îngrijiți la Spitalul din Buzău. Revista Realitatea ilustrată a preluat cu mult entuziasm senzaționalul eveniment și a urmărit, timp de câteva luni, evoluția situației, punând o presiune binemeritată pe autoritățile locale și centrale să nu abandoneze familia din Pătârlagele:

“Ceea ce s-a petrecut în America, unde s-au născut în împrejurări tot atât de vitrege ca în orice ţară din Balcani cele cinci surori gemene ale soţilor Dione, ţine de admiraţie din partea noastră. În câteva săptămâni milioane de mame, cu dragostea lor instinctivă, au pus în mişcare opinie publică, ale cărei forţe irezistibile au entuziasmat până şi birourile autorităţilor, ele, care se entuziasmează şi emoţionează atât de greu. Ziarele, revistele, asociaţiile de binefacere, societăţile culturale, ştiinţifice şi sportive, casele de editură şi de filme, fabricile de săpunuri şi lenjerii, dar cine în America n-a adus un prinos cald de recunoştinţă, (adică un dar) celor cinci copii şi părinţilor nevoiaşi pentru formidabilul lor optimism vital oferit omenirii în vremuri atât de ameninţătoare?

Se spune că familia Dione — părinţi şi copii — au azi în stăpânirea lor câteva milioane de dolari. Un miracol aproape asemănător s-a petrecut la noi în România şi vestea a făcut şi ea numaidecât înconjurul lumii. Doi din cei mai nevoiaşi locuitori ai comunei ursită parcă, după nume, mediocrităţii, Pătârlagele, s-au unit ca să-şi crească progeniturile adunate din căsnicii anterioare.

Pătârlagele

Femeia Smaranda Soare avusese, din alte două legături, — cu un Constantin Căpriş şi un Radu Soare — doi copii. Mihai Gerea avea patru copii şi când s-au hotărît să întemeieze un nou cămin, Smaranda şi Mihai îşi aduceau astfel zestre şase copii, şase guri. Alţi copii n-ar mai fi trebuit să vină, când cei şase abia găseau codrul de pâine zilnică, din munca celor doi întovărăşiţi.

Omul lucra pe unde găsea, într-o comună care n-are prea multe izvoare de producţie. Femeea spăla cu ziua cu o plată care era în primul rând blidul de fiertură, pe care jumătate îl aducea seara acasă, copiilor. Dar Dumnezeu, care îmbogăţeşte pe oameni altfel decât după voia lor, n-a ţinut seama de nevoile casei săracilor din Pătârlagele şi a binecuvântat femeia cu încă patru copii — patru deodată, câteva săptămâni după Anul Nou 1937.

Nici Mihai Gerea, nici Smaranda Soare nu ştiau de minunea din America a soţilor Dione şi nici nu socoteau ivirea celor patru gemeni ca o minune. Mai curând ca o pacoste — şi a fost nevoie tot de isteţii de ziarişti (în primul rând de serviciul de presă complet, stăruitor, entuziast al Realităţii Ilustrate) ca opinia publică şi autorităţile noastre să afle de existenţa miraculoasă a Pătârlagelor.

Cum a reacţionat opinia publică de la noi nu se poate asemui deloc cu cea din America. Se va spune că mamele din România sunt mai sărace. Exact. Dar cum se face că tocmai cele mai sărace mame din America au sărit întâi în ajutorul gemenelor Dione? Românul se naște poet, adică în primul rând cu un mare sentiment de uimire — și gemenii din Pătârlagele au atras curiozitatea imensei majorităţi a locuitorilor României, curiozitatea lor desinteresantă. După două săptămâni, totul a fost uitat, curiozităţile fiind — se ştie — din fire multiple şi nestatornice. Cum au reacţionat autorităţile?

Pătârlagele

Cu un zel demn de toată lauda şi — mărturisim — neobișnuit. Gemenii din Pătârlagele s-au bucurat de la început, se bucură şi azi, se vor bucura mereu — suntem încredinţaţi — de atenţia şi bunăvoinţa autorităţilor. Celor patru miracole în faşă nu le lipseşte nimic din punct de vedere igienic, nu le va lipsi mai târziu nimic din punct de vedere social. Pentru mai bună îngrijire, sunt adăpostiţi într-o locuinţă deosebită de a familiei şi supravegheaţi de surori medicale şi de medici specialişti.

De părinţi, de ceilalţi copii ai binecuvântatei familii nu se mai ocupă nimeni. Mai mult, existenţa gemenilor a devenit pentru restul familiei… o povară! Dacă familiile unde apar patru copii în patru ani n-au dreptul să se bucure de privilegiul familiei unde apar deodată patru sau cinci e oare drept ca Mihai Gerea şi Smaranda Soare, cu ceilalţi şase copii, să fie lăsaţi în mizeria de altădată? Ei poate nu-şi închipuie că au vreun drept — facerea copiilor e o întreprindere particulară — dar e drept ca de pe urma unui asemenea record neaşteptat situaţia să devină şi mai grea ca înainte?

Pătârlagele
Pătârlagele

Căci iată care e situaţia: Cei şase copii, rămaşi în cocioaba părintească, se duc şi privesc cu jind la îngrijirea boierească a fratelui şi surorilor gemene care n-au decât meritul de-a fi venit pe lume în acelaşi ceas. Mama nu-şi mai poate vedea ca înainte de îndeletnicirea de spălătoreasă, de grija copiilor celor mari, ca şi de străinii care vin s-o vadă. În felul acesta are — ca să vorbim așa — cheltuieli de reprezentare pe care nu i le acoperă nimeni. N-o rabdă inima, inima ei de mamă, să-și lase gemenii pe mâna unor doftori și doftorițe de aiurea. Vine mereu să-i vadă — și cine-i acoperă paguba zilelor când nu spală?

Cine-i ajută să dea copiii de-acasă, cei şase, în seama vreunei femei din sat, care să vadă de ei, să-i îngrijească, să-i hrănească în lipsa mamei? Această situaţie, jalnică şi penibilă din toate punctele de vedere, trebuie schimbată. Ajutorarea familiei din Pătârlagele trebuie să devină integrală. Autorităţile pot găsi uşor mijloace de a înzestra familia — toată familia — cu un adăpost omenesc, cu un petec de pământ de agricultură, cu ceva unelte şi câteva bancnote, ca cei patru gemeni să se poată întoarce la casa părintească şi familia să trăiască laolaltă, aşa cum a fost de la început voia lui Dumnezeu şi cum cere legea firii omeneşti”.

*** Realitatea ilustrată, ianuarie 1937

În martie 1937, bebelușii au revenit în modesta casă a familiei și, din păcate, unul dintre ei, fetița Ana, a murit la jumătatea lunii mai din cauza tusei convulsive. În acel moment primarul din Pătârlagele i-a cerut ajutorul ministrului Sănătății pentru ca ceilalți trei micuți să fie duși la Leagănul Sf. Ecaterina din București, pentru a li se asigura o îngrijire mai bună.

În iunie 1938, ziarul România a revenit asupra cazului:

“Cititorii noştri îşi amintesc de teribilul succes de publicitate al celor patru gemeni de la Pătârlagele-Buzău. Satul devenise loc de pelerinaj. Nu conteneau nici vizitatorii, nici ofrandele. Iar reporterii din ţară şi din străinătate se întreceau în arta de a furniza curiozităţi generale, amănunte, cât mai multe amănunte. Dar, odată cu succesul, s-a strecurat în satul modest de la munte şi microbul boalei. Cei patru copii ai Smarandei s-au îmbolnăvit de tuse convulsivă. În ciuda îngrijirilor infirmierei care sosise de la Leagănul Sf. Ecaterina din Bucureşti cu tot utilajul medical necesar, unul din cei patru gemeni, o fetiţă, a sucombat, iar ceilalţi trei, în stare fizică destul de proastă, au fost aduşi în Capitală.

Într-un an de zile, copiii s-au însănătoşit şi au devenit aproape de nerecunoscut. Îngrijirea care li se dă la „Casa copilului” este excepţională. O armată întreagă de nimfe albe le supraveghează evoluţia… Medici, surori, studenţi se întrec în prevenire.

La început a fost mai greu, toţi trei serios bolnavi de tuse convulsivă şi toţi trei imposibil de hrănit altfel decât prin nas, cu pipeta.

Astăzi, în schimb, ei se bucură, în afară de dreptul la biberon, şi de avantajul de a consuma piure de cartofi, griş cu lapte etc., etc.

Pe la ora 9 jumătate, când am pătruns în parcul aşezământului printre cei 50 de copii care aşteptau la umbră căruciorul cu alimente, surorile mi-au prezentat pe membrii echipei minune.

Moştenitorii familiei Gerea se îndeletniceau activ cu sugerea degetului mare de la mâna dreaptă, fetele Sanda şi Stela erau mai supărăcioase şi mai predispuse la miorlăială (ca fetele!), iar Nicu, inteligent şi vioi, ca nici un alt băiat din instituţie.

La 2 iunie 1937, când au intrat în vârstă de 4 luni la „Casa Copilului” (am cercetat actele) greutatea lor era următoarea:

Nicu 2 kg. 900

Sanda 3 kg.

Stela 3 kg., iar după un an de zile Nicu s-a întremat. El stă în fruntea clasamentului:

Nicu 9,6 kg.

Sanda 7,5 kg.

Stela 9,5 kg.

Rămaşi la Pătârlagele, copiii n-ar fi ajuns în condiţia fizică de astăzi la vârsta de 16 luni, admiţând că ar fi trăit! În schimb, Smaranda Gerea se plictiseşte în decorul patriarhal al satului. Femeie sănătoasă, care n-a suferit nici un avort, dar a avut, în afară de seria de patru, alţi doi copii, ea este pentru moment însărcinată. Dăm ştirea cu toată rezerva, n-aş vrea să-mi reproşeze mâine – poimâine confraţii care vor merge la faţa locului că am fost autorul unui zvon mincinos. Adevăr vă zic vouă însă, camarazi de penițe, de „Kodak” şi de pas gimnastic. Fiţi atenţi la Smaranda, am impresia că ne coace o surpriză. E în stare de astă dată să nască cinci!

Pătârlagele

Viaţa se scurge tihnită la „Casa Copilului”. Mâine vor veni, odată cu vârsta, supărările, necazurile… Astăzi „cei trei de la Pătârlagele” sunt crescuţi boiereşte; îi aşteaptă pe curând mediul din care s-au desprins şi în care vor trebui să se aclimatizeze. Adio scaune pliante, adio ţarcuri, adio biberon, adio îngrijiri speciale!

(…) Medităm asupra inconstanței pasiunilor populare. Acum un an, toată lumea se interesa de soarta celor patru gemeni de la Pătârlagele. După recordul american al surorilor Diопе, eram plasaţi ca stat „al doilea”. Rămaşi numai trei, copiii au încetat să preocupe setea de senzaţional a opiniei publice”.

O notiță din Flacăra (februarie 1970) arăta că băiatul, Niculai Gerea, era miner la Filipeștii de Pădure și solicita, prin intermediul revistei, sprijin pentru a-şi regăsi cele două surori cu care fusese internat în 1937 în Leagănul Sf. Ecaterina şi de care a fost despărţit în timpul războiului.

O lună mai târziu, părinții copiilor, Smaranda Soare Gerea şi Mihai Gerea, transmiteau într-o scrisoare adresată aceleiași publicații că cele două fetiţe muriseră când aveau 3 şi 4 ani, iar ulterior a murit şi o soră a lor ceva mai mare. Cităm din scrisoare: «Am dus-o tare greu, cu pământ puţin şi cu 10 guri; dacă regimul de atunci s-ar fi îngrijit şi ne-ar fi salvat copiii, gemenii ar fi trăit şi astăzi. Internându-i într-un orfelinat, ajutorul pe care ni l-a dat a fost prea puţin. Reclama a fost mare…” Mihai Gerea avea la acel moment 73 de ani, iar soţia sa, 66.

Surse:

Dimineața, Realitatea ilustrată, 1937

România, 1938

Flacăra, 1970

DS TW

leave a comment