Pierre Larousse s-a născut pe 23 octombrie 1817 la Toucy, un sat din districtul Yonne, și a fost fiul unui fierar modest. Micul Pierre a fost un elev strălucit al şcolii publice din sat şi arăta încă din copilărie o mare curiozitate intelectuală şi un interes deosebit pentru clasarea diverselor noţiuni într-un mod original, pentru a face posibilă consultarea lor rapidă.
În 1852 a fondat împreună cu Augustin Boyer „Librăria Larousse şi Boyer”, cei doi asociaţi începând să publice manuale şcolare și cărți proprii, printre care “Gramatica elementară lexicologică”, “Tratatul complet de analiză şi de sinteză logică” și “Enciclopedia pentru tineret”.
O mare parte a vieții – zece ani – Larousse și-a petrecut-o lucrând la “Marele Dicţionar al secolului XIX” (Grand Dictionnaire du XIX siècle), un dicţionar enciclopedic, în ordine alfabetică, conceput după o formulă originală, care a avut un succes uimitor. Marele Dicţionar a cuprins 15 volume care totalizau 22.500 pagini, apariţia lor a început în 1865, iar ultimul volum a apărut după moartea autorului.
„Voi face o carte unde se vor găsi toate cunoştinţele care îmbogăţesc astăzi spiritul uman”, spunea Larousse la apariţia primului volum. Dicționarul universal aducea ceva cu totul nou în concepţia lucrărilor enciclopedice, combinând dicţionarul cu enciclopedia, înregistrând în ordinea alfabetică toate cuvintele, grupând în jurul fiecăruia faptele cu care acestea aveau o legătură.
Cărturarul a reînnoit astfel ideea enciclopedică, adresându-se nu numai unei elite, ci tuturor oamenilor, pentru că prețul volumelor sale era accesibil unei categorii largi de public.
Marele Dicționar Larousse a devenit foarte repede popular în lumea întreagă, i s-a spus în mod familiar „Larousse-ul”, iar termenul a devenit sinonimul dicționarului enciclopedic.
În 1867 Pierre Larousse scria: „Cu cincisprezece sau şasesprezece ore de lucru pe zi, îmi trebuie trei sau patru ani, nu zic spre a publica, dar spre a termina opera mea, şi atunci mă voi odihni, şi, dacă va trebui să mor de trudă, voi muri, dar Dicţionarul va fi terminat”.
În 1868, cărturarul a simţit primele semne ale boalii care urma să-l doboare. Un incendiu care era cât pe-aci să-i distrugă manuscrisele, tulburările sociale și politice din perioada Comunei din Paris i-au amenințat liniștea, apoi moartea mamei sale, în 1871, i-a dat ultima lovitură. Pe 13 ianuarie 1872, la scurt timp după ce suferise un accident vascular cerebral, a decis să se căsătorească cu Pauline Suzanne Caubel, alături de care conviețuise timp de douăzeci și cinci de ani. Simțea că se apropie de sfârșitul vieții și a decis să o facă pe Pauline moștenitoare a averii pe care o clădise timp de zeci de ani.
Pierre Larousse a fost afectat în scurt timp de paralizie și a murit în urma unui accident vascular cerebral la Paris, pe 3 ianuarie 1875, fiind înmormântat în Cimitirul Montparnasse.
Succesiunea a dat naștere unor dispute amare după moartea soției sale, care beneficiase de moștenirea a jumătate din imperiul Larousse, în 1890, dar opera lexicografului a fost continuată și completată de nepotul lui, Julien Hollier (1842-1909), care a devenit administrator al “Marelui dicționar universal” și director al Librăriei Larousse.
Editura Éditions Larousse există încă, dar în ultimii 40 de ani și-a schimbat de mai multe ori proprietarii: Compagnie Européenne de Publication a cumpărat-o în 1984, Havas în 1997, Vivendi Universal în 1998, iar din 2002 aparține de Lagardère Group.
