Vizita pe care Regele Ferdinand a făcut-o la Răcăciuni, în județul Bacău, pe 23 martie/ 5 aprilie 1917 a adus o motivație directă armatei lipsită de puterea de a continua lupta în timpul Primului Război Mondial. Suveranul le-a vorbit soldaților din Armata a II-a despre reforma agrară şi despre votul universal:
„Vouă, fiilor de ţărani care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun eu, regele vostru, că, pe lângă răsplata cea mare a izbândei, care va asigura fiecăruia recunoştinţa neamului nostru întreg, aţi câştigat totdeodată dreptul de a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-aţi luptat. Eu, regele vostru, voi fi întâiul a da pilda. Vi se va da şi o largă participare la treburile politice”.
Istoricul Florin Constantiniu considera: “Cuvântul regal a avut o extraordinară forţă de consolidare şi amplificare a motivaţiei soldaţilor-ţărani de a continua lupta. Pentru ei, sfârşitul războiului trebuia să însemne, în primul rând, împroprietărirea. Este ceea ce explică soliditatea „frontului intern”, absenţa oricăror tulburări în rândurile populaţiei şi a armatei, precum şi imunitatea manifestată faţă de propaganda comunistă desfăşurată de soldaţii ruşi, câştigaţi de ideile lui Lenin”.
Discursul regelui a provocat însă o contondentă dezbatere politică între conservatori și liberali la Iași, dar suveranul a fost ferm și și-a reînnoit promisiunea prin înaltul ordinul către armată pe care l-a dat pe 23 aprilie, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, ocrotitorul oștirilor:
“Eu, ca unul care mă găsesc pe Scaunul de Domnie al Aceluia (Ștefan cel Mare), voi fi cel dintâi care să fac rugăciuni pentru izbăvirea Țării. În același timp, urmând pilda lui Ștefan Vodă cel blând și milostiv, întăresc încă o dată făgăduiala Mea ca Rege că, precum după biruințele lui se întindea praznic pentru viteji și ei erau ridicați la rândul fruntașilor, după izbânda pe care o așteptăm, se va realiza pentru voi legiuita stăpânire asupra ogoarelor câștigate cu sângele vostru, și prin vot obștesc veți lua parte activă la alcătuirea României Noi și mai mari pe care o vom înfăptui-o împreună.”
Pe 6 mai, Parlamentul întrunit la Iaşi a dezbătut proiectul privind modificarea Constituţiei, iar pe 20 iulie Senatul a adoptat legea, după ce și Adunarea Deputaților o adoptase cu câteva zile în urmă. În noua formă, art. 19 prevedea: „Pentru cauză de utilitate naţională, se sporeşte întinderea proprietăţii rurale ţărăneşti prin exproprierea terenurilor cultivabile, în scopul de a se vinde ţăranilor cultivatori de pământ, cu precădere ţăranilor mobilizaţi din această categorie sau familiilor lor, dacă ei au murit din cauza sau în timpul războiului.
Se vor expropria în întregime:
- a) Terenurile cultivabile ale Domeniului Coroanei, ale Casei Rurale şi ale tuturor persoanelor morale publice sau private, fundaţiuni, etc., chiar când actele de fundaţiune, de donaţiune, testamentele sau orice alte dispoziţiuni sub orice titlu ar prevedea direct sau prin orice fel de clauze prohibitive neînstrăinarea lor sau le-ar fi dat o altă afectaţiune specială;
- b) Proprietăţile rurale, în cuprinderea lor totală, ale supuşilor Statelor străine, fie că sunt străini prin originea lor, fie că au devenit străini prin căsătorie sau în alt mod;
- c) Proprietăţile rurale, în cuprinderea lor totală, ale absenteiştilor.
Din toate aceste proprietăţi, ca şi din proprietăţile Statului – care, de asemenea, se vor vinde ţăranilor cultivatori de pămînt – statul va putea rezerva pământurile cultivabile care au o destinaţiune specială sau cărora li se va putea da o asemenea destinaţiune specială răspunzând unui interes general.
- Se va expropria din proprietăţile rurale particulare o întindere de 2.000.000 de hectare teren cultivabil. Exproprierea se va face pe temeiul unei scări progresive care se va determina de legea de expropriere, scară care va începe cu proprietăţile având o întindere de la 100 de hectare în sus pămînt cultivabil, minimum intangibil.
Întinderea proprietăţilor se va socoti după starea lor juridică la data de 15 August 1916, ţinându-se însă seamă de efectul succesiunilor deschise de la această dată până la promulgarea legii generale de expropriere.
În calculul acestor 2.000.000 de hectare nu vor intra proprietăţile care se expropriază în întregime şi care sunt prevăzute la alin. I, literele a şi b, ci numai cele de la litera c, în porţiunea lor cultivabile.
Terenurile constatate petrolifere sunt excluse de la exproprierea de mai sus până la o îndindere de 12.000 ha în toată ţara cu condiţiunea ca proprietarul care ar fi supus exproprierei unui asemenea teren să dea o întindere egală de teren cultivabil în acelaşi judeţ sau înt-‘un judeţ limitrof.
III. Peste exproprierele de terenuri prevăzute la alin. I literile a, b şi c şi alin. II, legea de expropriere va mai prevede, pentru regiunile de munte, înfiinţarea de izlazuri comunale formate prin exproprierea din proprietăţile private, care nu intră în categoria de mai sus, numai a suprafeţei solului trebuincios.
- Preţul terenurilor expropriate pentru cauză de utilitale naţională se va fixa în ultimă instanţă de Curţile de apel, iar plata lui se va putea face în titluri de rentă emise de Stat, amortizabile şi purtătoare de o dobândă de 5% pe an, socotită fiind valoarea nominală drept valoare reală.
- Lucrările pentru întocmirea legilor generală şi specială de expropriere pentru utilitate naţională vor începe de îndată. Aceste legi vor fi promulgate cel mai târziu în termen de şease luni de la liberarea teritoriului.”
Cu siguranță, promisiunea onorată a Regelui Ferdinand a avut un rol esențial în victoriile armatei române în campania Moldovei.
Surse:
I. G. Duca, Amintiri politice, Colecția “Memorii și mărturii”, 1982
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, 1997
Legea nr. 721 din 19 iulie 1917 pentru modificarea articolului 19 din Constituţiune, publicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 20 iulie 1917
