AcasăOameni care au intrat în istorieAsasini și criminaliI.G. Duca, un liberal de excepție, ucis cu sânge rece

I.G. Duca, un liberal de excepție, ucis cu sânge rece

I.G. Duca

I.G. Duca s-a născut pe 20 decembrie 1879 la București, a urmat clasele primare și primele două de liceu în particular, iar cursul superior la Liceul Sf. Sava, fiind coleg de clasă cu Gala Galaction, Tudor Arghezi și N.D.Cocea.

Tânărul obține diploma de bacalaureat în iunie 1897, apoi pleacă la Paris pentru cursurile universitare, obținând doctoratul în drept și științe politice la Sorbona, cu teza „Societățile cooperatiste în România”.

Revenit în țară, I.G.Duca intră în magistratură ca judecător în Vâlcea și începe să colaboreze la ziarul ,,Universul”. În martie 1903, la intervenția liberalului Vintilă Brătianu, este adus la București și numit subdirector, apoi director al Casei Centrale a Cooperației și subdirector general al Creditului Agricol, perioadă în care publică lucrările “Mișcarea Băncilor populare din România” și „Curs complet de istorie diplomatică a Europei”.

În vara anului 1907 tânărul se înscrie în Partidul Național Liberal și devine deputat al Colegiului II Fălciu, susținând câteva discursuri memorabile în Parlamentul României, iar în ianuarie 1914 intră în guvernul premierului Ionel I.C Brătianu ca ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor, la recomandarea ministrului de justiție Eugen Stănescu, care îl aprecia foarte mult. În perioada Primului Război Mondial I.G. Duca își păstrează funcția de ministru, dar devine și unul dintre cei mai fideli observatori ai vieții politice românești, paginile “Jurnalului” său urmărind cu fidelitate cele mai importante momente ale neutralității, ale deciziei României de a intra în război, perioada refugiului guvernului și familiei regale la Iași și, apoi, momentele premergătoare Unirii de la 1918. După război politicianul deține de mai multe ori funcția de ministru de externe, apoi de interne, iar după moartea lui Ionel Brătianu va deveni cel de-al doilea om în ierarhia Partidului Național Liberal. Asistă la Restaurația lui Carol al II-lea și, apoi, la moartea lui Vintilă Brătianu, preluând, în decembrie 1930, șefia liberalilor.

Deși nu era un apropiat al al regelui (fiind cunoscute spusele sale la întoarcerea lui Carol la București: “Să mi se usuce dreapta dacă o voi întinde aventurieruluiǃ”), Duca va deveni premier provizoriu în noiembrie 1933, până la organizarea alegerilor.

În această perioadă, a încercat să anihileze organizația Garda de Fier, devenită din ce în ce mai puternică pe fondul crizei economice, și să evite participarea grupării la alegerile din decembrie 1933.

Chemat de suveran la Peleș la sfârșitul lunii decembrie, I.G. Duca a fost împușcat pe peronul gării Sinaia în seara zilei de 29 decembrie 1933. Vinovați au fost Nicolae Constantinescu, Doru Belimace și Ion Caranica, trei susținători ai Mișcării legionare care își spuneau “Nicadori”. Presa din epocă relatează că asasinul, Constantinescu, i-a ieșit în față premierului și l-a apucat de umăr, Duca s-a întors și a văzut țeava pistolului, a încercat să se ferească, dar toate cele cinci gloanțe l-au lovit direct în cap. Unul dintre complicii asasinului principal a aruncat atunci o grenadă pe peron ca să înleslească dispariția lui. Oamenii care erau în gară s-au aruncat la pământ crezând că sunt atacați cu petarde, timp în care au dispărut, dar Constantinescu a fost prins de mulțime și a trebuit să fie protejat de poliție pentru a nu fi linșat de oamenii furioși.

La o jumătate de oră de la săvârșirea atentatului, toată lumea aflase deja că I.G. Duca, premierul României, a fost ucis, iar revolta a cuprins nu doar mediul politic, ci toți oamenii obișnuiți care au ieșit îngroziți pe străzi pentru a-și arăta indignarea și furia.

Regele Carol al II-lea a decretat doliu național, iar guvernul liberal a instituit starea de asediu pe o perioadă de 6 luni. Cei trei asasini au fost condamnați la muncă silnică pe viață, fiind uciși în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938 la Tâncăbești, la fel ca și Corneliu Zelez Codreanu, liderul legionarilor, de către jandarmii care îi transportau la Închisoarea Jilava

Lasă un comentariu