Regina Elisabeta a României, amintiri despre Crăciun

“Pentru primul nostru Crăciun impreună ii făcui cadou Principelui Carol un brăduleţ al cărui singur ornament era un mic leagăn, cel mai mic pe care l-am putut găsi, căci mă temeam să nu mă înşel şi ca acest simbol să nu fie prematur! Al doilea Crăciun ne-a fost complet ruinat de o criză ministerială, cum ne-a fost şi cel de-al treilea, pentru cel de-al patrulea in schimb (1873), mă reîntorceam pentru prima dată in vechea mea patrie impreună cu fiica mea, pe care am prezentat-o astfel pentru prima dată mamei şi fratelui meu… A fost un Ajun ca altădată, cu mulţi invitaţi, cu fiicele seniorilor ce ne erau vecini, dar şi cu fetiţe de la orfelinatele din jur. În mijlocul acestei mulţimi gălăgioase, fiica mea, Principesa Marioara, mi se părea ca o zâna ce zboară”.

Principesa Marioara a incetat din viaţă in primăvara lui 1874. “Nu am mai sărbătorit apoi Ajunul Crăciunului, dar nu am scris aceasta niciodată rudelor noastre, căci nu vroiam să ii intristăm pe când cântau în jurul brazilor lor împodobiţi… Am fost apoi, mult mai târziu, invitaţi la alte Ajunuri. În lipsa mea, datorată exilului din 1892-1894, o tânără principesă moştenitoare venise şi doi bebeluşi văzuseră lumina zilei (Principele Carol şi Principesa Elisabeta), şi când le văzui capetele bălaie m-am rugat Domnului în gând, cerăndu-i să imi dea putere. Şi Domnul nu m-a abondonat, am învăţat, graţie Lui, să surăd din nou. Astăzi multă vreme a trecut şi în curând voi fi pregătită din nou să mă duc la Ajunurile copilaşilor din familia noastră ca mătuşa pe care o aşteaptă cu braţele deschise, deoarece le aduce o mulţime de cadouri şi poate că aceşti copilaşi simt în braţele care îi strâng şi buzele care îi imbrăţişează sentimentele materne ce nu mi-a fost dat să le incerc doar atât de scurtă vreme”.

Regina Elisabeta, 1902, L’Independance roumaine:

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *