Rudolph Valentino s-a născut în orașul italian Castellaneta pe 6 mai 1895, mama lui fiind franţuzoiacă, iar tatăl, Giovanni Antonio Giuseppe Fedele, italian. La vârsta de 11 ani, a rămas orfan de tată, iar mama, care mai avea în grijă încă trei copii, un băiat şi două fete, a fost nevoită să muncească din greu pentru a le putea asigura existența.
Băiatul a fost răsfățat cât a fost mic pentru că era foarte drăgălaş şi avea o fire veselă, dar nu a fost un şcolar grozav, tocmai de aceea a fost înscris la o şcoală agricolă din Genova, unde a reuşit să obţină cu greu un certificat de studii. A plecat o vreme în Franţa, la Paris, s-a întors în Italia în căutarea unui loc de muncă pe care nu a reuşit să îl obţină şi, în cele din urmă, a decis să îşi încerce norocul în Statele Unite.
Valentino a fost înregistrat ca azilant la Ellis Island la vârsta de 18 ani, pe 23 decembrie 1913 și, deși a obţinut faima în America, nu şi-a depus niciodată documentele pentru naturalizare, păstrându-și cetățenia italiană.
La scurt timp după ce a sosit în New York City, a încercat tot felul de joburi: a lucrat într-un restaurant, la o firmă care se ocupa de îngrijirea grădinilor, apoi ca taxator de autobuz. Pentru că nu avea niciun venit şi ajunsese să locuiască pe străzi, tânărul trecea din când în când pe la restaurantul la care lucrase în prima etapă americană pentru a primi câte ceva de mâncare de la foştii colegi.
În 1917 a ajuns la Los Angeles și a primit roluri minore în diverse filme mute, iar scenaristul June Mathis l-a remarcat, având certitudinea că este persoana perfectă pentru rolul principal din producţia “Cei patru călăreţi ai Apocalipsei”. Filmul a avut premiera în 1921 şi a fost extrem de bine primit de public. Rudolph Valentino a devenit în doar câteva luni stea de cinema şi sex-simbol-ul filmului mut. Următoarea sa peliculă, “Şeicul”, turnată tot în 1921, a creat o adevărată isterie în America. Un an mai târziu, actorul a jucat în “Sânge şi nisip”, un alt film celebru al epocii.
În 1922 Valentino a fost arestat pentru bigamie, pentru că poliţia descoperise că se căsătorise în Mexic cu actriţa Natasha Rambova, deşi era deja căsătorit din 1919 cu o altă actriţă, Jane Acker. Actorul a divorţat de prima soţie şi a rămas cu Rambova, dar nu pentru mult timp.
Vedeta americană şi-a continuat cu mare success cariera artistică, au urmat filmele “Vulturul”, în care juca rolul unui soldat rus care încearcă să îşi răzbune familia, şi apoi “Fiul şeicului”.
Pe 15 august 1926, Rudolph Valentino s-a prăbuşit în holul unui hotel din New York. Transportat de urgenţă la spital, a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale, fiind operat pentru apendicită şi ulcer gastric, însă starea lui s-a înrăutăţit.
Rudolph Valentino a murit pe 23 august 1926, la doar 31 de ani. Funeraliile sale au scos pe străzile New York-ului aproximativ 100.000 de persoane, creându-se o isterie în masă. Sute de oameni, în încercarea disperată de a-l vedea pentru ultima oară, au spart ferestrele bisericii Saint Malachy în care se afla coşciugul actorului.
Potrivit rapoartelor poliţiei, mai multe femei s-au sinucis de disperare, iar actrița poloneză Pola Negri, care pretindea că îi este logodnică, s-a prăbușit la pământ în timp ce se se ruga la căpătâiul lui, într-un gest care a fost considerat isteric și mult prea teatral.
Liturghia de înmormântare a lui Valentino a avut loc pe 30 august la Biserica Romano-Catolică Saint Malachy din Manhattan, numită „Capela Actorilor”, apoi rămășițele sale au fost duse cu trenul din New York în California, o călătorie care a durat cinci zile. Cea de-a doua slujbă religioasă a avut loc la Biserica Catolică Bunul Păstor din Beverly Hills, actorul fiind înmormântat la Hollywood Forever Cemetery.
Galerie foto:
