Rudolph Valentino, “golanul” seducător a cărui moarte a isterizat America

Rudolph Valentino s-a născut în Castellaneta, în Italia, pe 6 mai 1895. Mama lui era franţuzoiacă, iar tatăl, Giovanni Antonio Giuseppe Fedele, era italian. Când micul Rodolfo avea 11 ani, a rămas orfan de tată, iar mama sa, care mai avea în grijă încă trei copii, un băiat şi două fete, a fost nevoită să muncească din greu pentru a le putea asigura existența.

Rudolph a fost răsfățat cât a fost mic pentru că era foarte drăgălaş şi avea o fire veselă. Nu a fost un şcolar grozav, tocmai de aceea a fost înscris la o şcoală agricolă din Genova, unde a reuşit să obţină un certificat de studii. A plecat o vreme în Franţa, la Paris, s-a întors în Italia în căutarea unui loc de muncă pe care nu a reuşit să îl obţină şi, în cele din urmă, a decis să îşi încerce norocul în Statele Unite.

A fost înregistrat ca azilant la Ellis Island la vârsta de 18 ani, pe 23 decembrie 1913. Deși a obţinut faima în America, Valentino nu şi-a depus niciodată documentele pentru naturalizare și, astfel, și-a păstrat cetățenia italiană.

Proaspăt sosit în New York City, Valentino avut tot felul de joburi: a lucrat într-un restaurant, la o firmă care se ocupa de îngrijirea grădinilor, apoi ca taxator de autobuz. Pentru că nu avea niciun venit şi ajunsese să locuiască pe străzi, Valentino trecea din când în când pe la restaurantul la care lucrase în prima etapă americană pentru a primi câte ceva de mâncare de la foştii colegi.

În 1917, ajunge la Los Angeles, unde primeşte roluri mărunte în diverse filme mute. Scenaristul June Mathis îl remarcă, având certitudinea că este persoana perfectă pentru rolul principal din producţia “Cei patru călăreţi ai Apocalipsei”. Filmul a avut premiera în 1921 şi a fost extrem de bine primit de public. Rudolph Valentino devine stea de cinema şi un sex-simbol al filmului mut. Următoarea sa peliculă, “Şeicul”, turnată tot în 1921, creează o adevărată isterie în America. Un an mai târziu, actorul joacă în “Sânge şi nisip”, un alt film celebru al epocii.

În 1922 este arestat pentru bigamie. Poliţia a descoperit că Valentino se căsătorise în Mexic cu actriţa Natasha Rambova, deşi era déjà căsătorit din 1919 cu o altă actriţă, Jane Acker. Divorţează de prima soţie şi rămâne cu Rambova, dar nu pentru mult timp.

Îşi continuă cu mare success cariera artistică. Urmează filmele “Vulturul”, în care joacă rolul unui soldat rus care încearcă să îşi răzbune familia şi apoi “Fiul şeicului”.

Pe 15 august 1926, Rudolph Valentino se prăbuşeşte în holul unui hotel din New York. Transportat de urgenţă la spital, este supus mai multor intervenţii chirurgicale, fiind operat pentru apendicită şi ulcer gastric, însă starea lui se înrăutăţeşte.

Pe 23 august 1926 Rudolph Valentino moare, la doar 31 de ani. Funeraliile sale au scos pe străzile New York-ului aproximativ 100.000 de persoane, creându-se o isterie în masă. Sute de oameni, în încercarea disperată de a-l vedea pentru ultima oară, au spart ferestrele bisericii Saint Malachy în care se afla coşciugul actorului.

Potrivit rapoartelor poliţiei, mai multe femei s-au sinucis de disperare, iar actrița poloneză Pola Negri, care pretindea că este logodnica lui Valentino, s-a prăbușit la pământ în timp ce se se ruga la căpătâiul lui, într-un gest care a fost considerat isteric și mult prea teatral.

Liturghia de înmormântare a lui Valentino în Manhattan a avut loc pe 30 august, la Biserica Romano-Catolică Saint Malachy, numită adesea „Capela Actorului”, apoi rămășițele lui au fost duse cu trenul din New York în California, o călătorie care a durat cinci zile. Aici a avut loc o a doua slujbă religioasă la Biserica Catolică Bunul Păstor din Beverly Hills, actorul fiind înmormântat la Hollywood Forever Cemetery.

 

Galerie foto:

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *