Sathya Sai Baba s-a născut pe 23 noiembrie 1926 într-o familie din casta Bhatraju, o comunitate de muzicieni și dansatori religioși, în satul Puttaparthi, iar mama sa a spus mai târziu că venirea pe lume a băiatului a fost un miracol.
În copilărie, a fost descris ca fiind “neobișnuit de inteligent” și generos, deși nu neapărat înclinat spre învățare, deoarece interesele sale erau de natură spirituală.
Pe 8 martie 1940, în timp ce se afla în vizită la un frate mai mare, Seshama Raju, în Uravakonda, un orășel de lângă Puttaparthi, Sathya, care avea 14 ani, ar fi fost înțepat de un scorpion și și-ar fi pierdut cunoștința timp de câteva ore. În următoarele câteva zile s-a observat o schimbare vizibilă în comportamentul băiatului, trecând de la râs la plâns și apoi la meditație în doar câteva clipe. S-a susținut, de asemenea, că a început să cânte versete în sanscrită, o limbă despre care se presupunea că nu o știa. Medicii l-au diagnosticat cu isterie. Îngrijorați, părinții l-au adus în satul natal, Puttaparthi, apoi au chemat mai mulți preoți și exorciști să-l vadă, iar unul dintre aceștia a mers până la a-l tortura pe copil în încercarea de a-l vindeca. Pe 23 mai 1940, Sathya i-a chemat pe membrii familiei sale și se pare că a făcut o primă minune, oferindu-le în mod ritualic bomboane și flori.
Practica se numește prasad (sau prasada) și are multe semnificații in tradiția sanscrită, fiind considerată o stare mentală experimentată de zei, sfinți și alte ființe superioare care își exprimă spontan generozitatea. Prasada este considerată un proces de comuniune între om și divinitate, ce se realizează prin actul de a aduce ofrande și de a primi in schimb binecuvântare. De exemplu, credincioșii oferă flori, fructe sau dulciuri (proces care se numește naivedya), zeitatea gustă din ofrandă (fenomen cunoscut sub numele de bhogya), apoi ofranda binecuvântată de zeitate este primită de credincioși pentru a fi consumată.
Tatăl copilului s-a înfuriat, crezând că fiul său este vrăjit sau blestemat, a luat un băț și l-a amenințat că îl va bate dacă nu spune cine este cu adevărat. Tânărul Sathya a răspuns calm și ferm: “Eu sunt Sai Baba”, o referire la Sai Baba din Shirdi, un lider spiritual indian care murise în 1918. Aceasta a fost prima dată când băiatul a susținut că ar fi reîncarnarea sfântului devenit celebru la sfârșitul secolului al XIX-lea, care murise cu opt ani înainte ca el să se nască.
Din acel moment copilul a început să fie divinizat în comunitatea în care trăia, dar faima lui s-a răspândit rapid și a devenit atât de cunoscut pentru presupusele sale puteri vindecătoare încât sute de indieni veneau să-l vadă. Una dintre faptele inexplicabile despre care s-a vorbit era presupusa capacitate de a materializa diverse lucruri din aer sau din cenușă, raportându-se că transformă Vibhuti, cenușa sacră făcută din lemn ars, folosită de obicei în ritualurile agamice, în coliere sau inele sfinte, dar, de asemenea, au existat și relatări despre vindecări miraculoase, învieri, clarviziuni, bilocație (capacitatea de a te afla în două locuri în același timp), toate acestea fiind atât o sursă de celebritate, cât și de controverse.
În 1944, bărbatul a construit un templu (mandir) pentru adepții săi în apropierea satului Puttaparthi, loc numit astăzi “mandirul vechi”, construcția fiind finalizată în 1950. Patru ani mai târziu, Sai Baba a înființat un mic spital în sat, iar în 1957 a plecat într-un tur al templelor din nordul Indiei. După șase ani se pare că a suferit un accident vascular cerebral și patru atacuri de cord severe care l-au lăsat paralizat. La scurt timp după aceste evenimente, în fața miilor de oameni adunați în fața ashramului Prashanthi Nilayam care se rugau pentru recuperarea sa, bărbatul s-a ridicat în picioare.
Cu acest prilej, a declarat că se va naște din nou la opt ani după moartea sa, pe care o prevăzuse pentru vârsta de 96 de ani, iar acest eveniment i-a mărit considerabil recunoașterea în mijlocul comunității care îl considera un guru.
Pe 29 iunie 1968, Sai Baba a făcut singura sa călătorie în străinătate, mergând în Kenya și Uganda și în același an bărbatul și-a stabilit reședința principală în Mumbai. În 1993, patru persoane înarmate cu cuțite au intrat în dormitorul său pentru a-l asasina, dar Sai Baba a scăpat nevătămat, însă în timpul încăierării și a intervenției poliției cei patru atacatori și doi dintre adepții lui Sai Baba au fost uciși.
În martie 1995, misticul indian a început un proiect de furnizare a apei potabile pentru cei peste un milion de oameni care locuiau în regiunea Rayalaseema din districtul Anantapur, frecvent afectată de secetă, proiectul fiind finalizat în aprilie 1999, iar după doi ani, în 2001, a înființat un spital în Bangalore, dedicat doar îngrijirii săracilor.
În 2003, Sai Baba a suferit o fractură de șold și începând din anul următor a folosit un scaun cu rotile și și-a limitat aparițiile publice. În martie 2011, a fost internat la Spitalul Sri Sathya Sai, cel înființat chiar de el la Puttaparthi, și, după aproape o lună de spitalizare, a încetat din viață în seara de 24 aprilie, la vârsta de 84 de ani. Adepții, care credeau în previziunea că va muri la 96 de ani, au susținut atunci că Sathya se referise la forma indiană de a număra vârsta când își prevăzuse moartea și au cinstit decesul cu bucurie, susținând că va urma o reîncarnare anticipată.
Trupul său a fost expus public timp de două zile și apoi înhumat cu onoruri oficiale pe 27 aprilie 2011. Aproximativ 500.000 de persoane au participat la ceremoniile funerare, inclusiv câțiva lideri politici importanți, printre aceștia aflându-se premierul indian de la acea vreme, Manmohan Singh, președintele Congresului, Sonia Gandhi, și celebrul jucător de cricket Sachin Tendulkar. Președintele din Sri Lanka, Mahinda Rajapaksa, și Dalai Lama au transmis condoleanțe, iar guvernul din regiunea Karnataka a declarat zilele de 25 și 26 aprilie zile de doliu. Trebuie precizat că, spre deosebire de oamenii obișnuiți care sunt incinerați conform ritualurilor hinduse, Sai Baba a fost înmormântat, așa cum este obiceiul pentru cei considerați sfinți.
Astăzi organizația Sathya Sai, pe care bărbatul a înființat-o în 1960, raportează că are aproximativ 1.200 de centre Sathya Sai Baba în 114 țări din întreaga lume, dar numărul de adepți activi este greu de determinat. Estimările grupării variază de la 6 milioane până la aproape 100 de milioane de persoane. Organizația a fondat un număr mare de școli și colegii, spitale și alte instituții caritabile în India și în străinătate.
Pe 17 iunie 2011, oficialii de la Sri Sathya Sai Central Trust au deschis reședința privată a fondatorului lor în prezența mai multor funcționari guvernamentali, bancari și ai departamentului fiscal și au inventariat 98 de kilograme de ornamente din aur, 307 kilograme de ornamente de argint și 2,6 milioane de dolari în numerar.
După o lună, autoritățile districtuale au venit din nou în inspecție pentru un inventar suplimentar și au estimat bunurile din reședința guru-ului la peste 7,8 milioane de dolari. De asemenea, au găsit mii de metri de mătase naturală, dhoti (pantaloni tradiționali indieni), cămăși, 500 de perechi de pantofi, zeci de sticle de parfum și fixativ, ceasuri, un număr mare de coliere tradiționale din argint și aur și zeci de pietre prețioase, printre care și diamante. Au fost, de asemenea, găsite 750 de haine albe de tipul celor pe care le purtat Sai Baba. În iulie 2011, la o descindere similară la ashramul bărbatului din zona Bangalore s-au descoperit 6 kilograme de monede și bijuterii din aur, 245 de kilograme de piese din argint și 8 milioane de rupii în numerar. Se crede că aceste obiecte și bunuri i-au fost donate de-a lungul anilor de adepții din întreaga lume.
Criticii i-au adus constant liderului spiritual indian acuzații de corupție, abuzuri sexuale, spălare de bani, fraudarea încrederii donatorilor, șarlatanie și chiar crimă, fiind, de asemenea acuzat că faptele sale sunt false minuni, dar niciuna dintre aceste acuzații nu a fost investigată cu seriozitate.
Raționalistul indian Basava Premanand, care a început o campanie împotriva lui Sathya Sai Baba în 1976, a încercat fără succes să-l dea în judecată în 1986 pentru încălcarea Legii controlului aurului, dar acuzațiile nu au ajuns în fața niciunui tribunal.
Un documentar TV numit „Guru Busters”, realizat în 1995 și produs de cineastul Robert Eagle pentru Channel 4 din Marea Britanie, l-a acuzat direct pe Sai Baba că și-a falsificat minunile. În ianuarie 2002, un documentar produs de compania națională de televiziune din Danemarca, numit „Seduced By Sai Baba”, a analizat videoclipurile manifestărilor publice ale lui Sai Baba și a sugerat că acestea sunt trucaje. Documentarul a prezentat, de asemenea, interviuri cu Alaya Rahm, o fostă adeptă a lui Sathya Sai Baba, care l-a acuzat că a supus-o unor abuzuri sexuale.
Sathya Sai Baba și adepții săi au respins de-a lungul timpului orice acuzații de șarlatanie, spunând că reputația lor nu a fost afectată de poveștile negative publicate și susținând că, cu cât mai mulți detractori se ridică împotriva lor, cu atât mai mulți noi adepți li se alătură.
